Am renunțat la „acum, aici” și m-am predat unui "atunci,acolo" provizoriu care a devenit temporar noul „aici, acum”.
Vremea nu părea o alegere înțeleaptă pentru a pleca în munți, dar călătorul nu este înțelept ci visează să devină înțelept călătorind.
Am plecat deci cu vijelia în gând imaginandu-mi trăsnete deasupra capului. Mai mult de câteva picături fugare de ploaie și o lumină ușor înnorată, translucidă care mai mult a ajutat fotografia, nu a fost.
Fotografia pentru mine este un ochi dublu de percepție, deși nu prefer imaginea în detrimentul cuvintelor. O complementaritate este ok.
M-am rotit interior și fizic pe traiectoria serpentinelor care puteau ameți pe aproape oricare profan al acestor drumuri.
Am amuțit de n ori la percepția vârfurilor ascuțite deși erau aceleași generalmente.. vârfuri montane.. percepute de de multe ori anterior.
Spțiul parcă îmblânzit puțin de muzica unor păsări care păreau că zburau continuu.
În interiorul hotelului am întâlnit alt spațiu care mi s-a părut prea sobru pentru amplasare. În fine, oamenii doresc centre spa în munți.
Dimineața, ca persoana prea matinală care sunt, am deschis geamul și am respirat aerul ozonat și rece al pădurilor din înălțimi care mi-a umplut plămânii și m-a trezit complet.
