Am aflat că spiritele gregare se adună cu încântarea și rapiditatea copiilor mici atunci când primesc ceva dulce. Ceilați nu mai contează, sunt în minoritate oricum. Iată că eu sunt mai mult introverită decât extravertită (vezi chestionarul personalității Big Five pentru clarificări). Despre incluziune nici nu mai vorbim de pea multe ori.
Responsabilitățile se pasează altora cu nonșalanță leneșă, uneori. Nu mai oferi explicații care nu sunt de interesul nimănui, dacă o faci. Nici opiniile din partea altora să nu te intereseze. Nu știu, nu pot, nu "au timp" sau nu le pasă. Nu te întrista.
Nu insistă și nu le aminti pentru că într-o doară o să primești vreun semn plictisit, un răspuns minor pe măsura interesului și capacității lor.
Totuși,
viața este frumoasă și valoroasă dacă decizi să observi și să
îți concentrezi atenția asupra lucrurilor simple, uneori
banale și oamenilor frumoși (Oh, știu că sună ca un patetic
clișeu).
Întoarce-te spre tine însuți mai bine și amintește-ți cine ești. Evită să te încurci în mendrele teatrului de paradă îmbrăcat în “hainele noi ale impăratului” frumoase la suprafață ale “comunicării” automate și false.. de multe ori. Un teatru, un circ.
Prezentul nu este trecut oricât de mult ar pune accent unele "practici psihologice" pe "vindecă-ți trecutul pentru a trăi în prezent bine!"