Timpul

 

1 decembrie, Crăciunul care va urma și frigul.

Amorțesc gândurile și intențiile, dar nu și trecutul. Se instalează o dispoziție fals depresivă. Este perioada în care stăm agățați de amintiri mai mult decât alte dăți într-o melancolie desuetă care poate că niciunde nu va duce.

Fapte istorice mărețe care s-au întâmplat în trecut te judecă acum, se pare. Ce ai făcut cu ce ai avut sau ce nu ai făcut cu ce ai avut sau nu ai avut? Pripește grandoarea de atunci în memoria unora,poate prezentă încă, dar și întunericul pentru alții.

O bunăstare provizorie de la luminițele aprinse în toată umea ( oare și în sine?) se instalează involuntar. Totul parcă vrea să  absoarbă către exterior, departe de replierea în sine.

Totul pare că te te recheamă într-un tratat de aerobic temporal mai lin și mai blând sau de o duritate acută mai mult decat ai simțit vreodată.

Luminile sunt peste tot