Treceți la conținutul principal

Like!

Umor

 


Sursa  pentru imagine https://www.pexels.com/photo/man-in-santa-outfit-drinking-hot-tea-6194127/

În Efectele umorului am scris despre…. ce altceva decât despre care sunt efectele umorului. Dar umorul are numai efecte pozitive?

Tipuri de umor

Au fost propuse mai multe tipologii de umor pentru a distinge formele negative și pozitive ale umorului și funcțiile specifice deservite de diferite tipuri de umor.
S-a facut diferența între:
·        umorul care este utilizat pentru a reduce tensiunile sociale si umorul care este folosit pentru a face faţa unui factor de stres
·        umorul pozitiv (glume naïve etc.) si negativ (bancuri discriminative etc.)

Cercetări recente sugerează că examinarea stilurilor de umor poate contribui la înţelegerea problemelor clinice, cum ar fi riscul și reziliența.

Umor adaptativ şi umor dezadaptativ

Dovezile iniţiale vin de la studii de caz anecdotice în care persoane participante la diferite evenimente cu potenţial stresant sau chiar traumatic au relatat despre cum au utilizat umorul pentru a face fată acelor evenimente.

De exemplu, personalul din serviciile de urgenţă, cum ar fi poliţia, pompierii şi cele din serviciile medicale  se pare ca folosesc adesea umorul cinic pentru a reduce tensiunea şi pentru a putea face fată stresului în sarcinile de
muncă.
In acest caz, utilizarea umorului cinic este dezadaptiv  pentru individ prin:
-         mascarea necorespunzătoare a emoţiilor sau durerii
sau
-         îndepărtarea celorlalti

Cercetări recente au arătat dovezi cu privire la existenţa efectelor adaptative şi
dezadaptative ale umorului
Utilizarea stilurilor de umor dezadaptative îi poate răni sau îndepărta pe ceilalţi, în timp ce stilurile de umor adaptativ pot contribui la îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi şi la o mai bună adaptare individuală.

Dezvoltări recente în măsurarea simțului umorului îi aduc în prim plan pe R.Martin
şi colegii săi care au emis si testat ipoteza a patru dimensiuni principale de exprimare a umorului, dintre care două sunt considerate relativ adaptative :
-         stilul de umor afiliativ (tendința de a-i amuza pe alții și angajarea într-un stil de umor care să promoveze coeziunea socială)
-         stilul de umor autooptimizator (umor de perspectivă, umor ca mecanism de coping)

şi două relativ dezadaptative:
-         stilul de umor agresiv (sarcasm, utilizarea de umor pentr a-i ridiculiza și manipula pe ceilalţi)
-         stilul de umor autodepreciativ (punerea propriei persoane intr-o lumina nefavorabila, poate si autoironia cu care nu sunt total de accord ca ar fi stil se umor dezadaptativ )

Bibliografie:

Kuiper, N. A., Kirsh, G. A., & Leite, C. (2010). Reactions to Humorous Comments and Implicit Theories of Humor Styles, Europe’s Journal of Psychology, 6(3), 236-266.

Martin, R. A., Puhlik-Doris, P., Larsen, G., Gray, J. & Weir, K.(2003). Individual differences in uses of humor and their relation to psychological well-being: Development of the humor styles questionnaire. Journal of Research in Personality,37, 48–75.

Tucker, R.P. et al. (2013). Humor styles impact the relationship between symptoms of social anxiety and depression. Personality and Individual Differences, 55(7), 823-827.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.