Treceți la conținutul principal

Umor

 


Sursa  pentru imagine https://www.pexels.com/photo/man-in-santa-outfit-drinking-hot-tea-6194127/

În Efectele umorului am scris despre…. ce altceva decât despre care sunt efectele umorului. Dar umorul are numai efecte pozitive?

Tipuri de umor

Au fost propuse mai multe tipologii de umor pentru a distinge formele negative și pozitive ale umorului și funcțiile specifice deservite de diferite tipuri de umor.
S-a facut diferența între:
·        umorul care este utilizat pentru a reduce tensiunile sociale si umorul care este folosit pentru a face faţa unui factor de stres
·        umorul pozitiv (glume naïve etc.) si negativ (bancuri discriminative etc.)

Cercetări recente sugerează că examinarea stilurilor de umor poate contribui la înţelegerea problemelor clinice, cum ar fi riscul și reziliența.

Umor adaptativ şi umor dezadaptativ

Dovezile iniţiale vin de la studii de caz anecdotice în care persoane participante la diferite evenimente cu potenţial stresant sau chiar traumatic au relatat despre cum au utilizat umorul pentru a face fată acelor evenimente.

De exemplu, personalul din serviciile de urgenţă, cum ar fi poliţia, pompierii şi cele din serviciile medicale  se pare ca folosesc adesea umorul cinic pentru a reduce tensiunea şi pentru a putea face fată stresului în sarcinile de
muncă.
In acest caz, utilizarea umorului cinic este dezadaptiv  pentru individ prin:
-         mascarea necorespunzătoare a emoţiilor sau durerii
sau
-         îndepărtarea celorlalti

Cercetări recente au arătat dovezi cu privire la existenţa efectelor adaptative şi
dezadaptative ale umorului
Utilizarea stilurilor de umor dezadaptative îi poate răni sau îndepărta pe ceilalţi, în timp ce stilurile de umor adaptativ pot contribui la îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi şi la o mai bună adaptare individuală.

Dezvoltări recente în măsurarea simțului umorului îi aduc în prim plan pe R.Martin
şi colegii săi care au emis si testat ipoteza a patru dimensiuni principale de exprimare a umorului, dintre care două sunt considerate relativ adaptative :
-         stilul de umor afiliativ (tendința de a-i amuza pe alții și angajarea într-un stil de umor care să promoveze coeziunea socială)
-         stilul de umor autooptimizator (umor de perspectivă, umor ca mecanism de coping)

şi două relativ dezadaptative:
-         stilul de umor agresiv (sarcasm, utilizarea de umor pentr a-i ridiculiza și manipula pe ceilalţi)
-         stilul de umor autodepreciativ (punerea propriei persoane intr-o lumina nefavorabila, poate si autoironia cu care nu sunt total de accord ca ar fi stil se umor dezadaptativ )

Bibliografie:

Kuiper, N. A., Kirsh, G. A., & Leite, C. (2010). Reactions to Humorous Comments and Implicit Theories of Humor Styles, Europe’s Journal of Psychology, 6(3), 236-266.

Martin, R. A., Puhlik-Doris, P., Larsen, G., Gray, J. & Weir, K.(2003). Individual differences in uses of humor and their relation to psychological well-being: Development of the humor styles questionnaire. Journal of Research in Personality,37, 48–75.

Tucker, R.P. et al. (2013). Humor styles impact the relationship between symptoms of social anxiety and depression. Personality and Individual Differences, 55(7), 823-827.

Postări populare de pe acest blog

Retrospectiva unui an mixt

  Nu obișnuiesc să mă gândesc la trecut prea des, nu prea ruminez, în termeni psihologici cu excepția momentelor când amintirile vin la mine, nu intruziv cum se întâmplă în patologii. Acum a fost unul din acele momente influențată și de evenimentele din exterior mai mult decât alte dăți, recunosc. Am să încep cu un clișeu prin a spune că acest an a fost un an cu de toate: cu dezamăgiri și cu revelații despre unele adevăruri mai mult individual pentru că adevărul nu interesează masele, colectivul.. Cu o perspectivă asupra lucrurilor ce pot părea cel puțin tragice m -am desprins din contexte, de oameni cu care nu mă mai asemănam din considerente subiective, desigur. .,N-am rămas „agățată” de grup(cum nu s-a întâmplat niciodată, dealtfel) sperând beneficii cel puțin emoționale, ca alți cunoscuți. Documentarul realizat de Recorder care a inflamat societatea, dar a și informat-o în privința corupției de statut și nu doar în multe domenii mi-a confirmat ceea ce știam demu...

Dizabilități motorii în SM

  Scleroza multiplă este o afecțiune neuroinflamatorie a SNC asociată cu pierderi neuroaxonale ireversibile semnificative, ducând la dizabilitate permanentă. Prin urmare, există o nevoie urgentă de markeri in vivo ai pierderii axonale pentru utilizare în monitorizarea pacienților sau ca puncte finale pentru studiile clinice cu agenți neuroprotectori. Ce sunt "markerii in vivo"? Markerii in vivo sunt indicatori biologici sau semnale măsurabile (cum ar fi proteinele, genele sau semnalele imagistice) care dezvăluie procese normale sau anormale, stări de boală, răspunsuri la tratament sau activități celulare în cadrul unui organism viu, permițând monitorizarea neinvazivă a stării de sănătate, a progresiei bolii (cancer, inflamație) sau a efectelor medicamentelor în timp, utilizând tehnici de la analize de sânge (biomarkeri precum MPO) la imagistică avansată (PET, RMN) și raportori genetici. Probleme de mișcare în scleroza multipl ă SM poate cauza probleme de mișcare, echilibru și...

Mitologia vindecătorului suferind

  Inspiratia pentru acest articol  a fost cartea " Vindecătorul rănit :  Povești de viață, mit și realitate" de  Rhona M. Fear  ,  o carte structurată pe bazele unei cercetări calitative a autoarei căreia nu-i  voi face o recenzie.  Am decis să caut personal despre acest subiect și rezultatele se află în acest articol  care  î mi confirm ă  opinia despre acest subiect. Mitul vindecătorului rănit, popularizat de Carl Jung , provine din mitul grecesc al lui Chiron , un centaur nemuritor care, în ciuda faptului că a fost otrăvit de o rană incurabilă, și-a folosit imensele cunoștințe despre medicină și suferință pentru a deveni un vindecător legendar pentru alțîi, întruchipând ideea că durerea personală poate deveni o sursă de empatie profundă și putere vindecătoare pentru cei care au suferit. Acest arhetip descrie indivizi cum ar fi medici, terapeuți sau mentori ale căror răni profunde, traume sau boli...