Treceți la conținutul principal

Like!

Depresia de Sărbători- mit sau nu?


 Sezonul de sărbători inspiră adesea sentimente de căldură, bucurie și apartenență. Pentru unii oameni, această perioadă a anului poate evoca sentimente de singurătate, stres și anxietate.


Depresia de sărbători este un fenomen real sau un mit? În timp ce datele sunt limitate,se crede că există  depresia de sărbători.  Ar putea fi doar simptomele unei ulburări afective sezoniere.
Dar, ce crezi? Nici ea prea documentată.

Există dovezi solide că,în ciuda credințelor de lungă durată și a informării mass-media adesea eronate, rata sinuciderilor din Statele Unite nu crește în jurul sărbătorilor. Conform Centrului de Statistică pentru Sănătate din SUA, rata sinuciderilor este cea mai mare între aprilie și august. În lunile noiembrie, decembrie și ianuarie au cele mai mici rate zilnice de sinucidere.
 Deși nu există recenzii sistematice cu privire la creșterea problemelor de sănătate mintală în preajma sărbătorilor, există rezultate din sondaje care sugerează că oamenii simt mai mult stres, anxietate și depresie în perioada dintre Ziua Recunoștinței și Ziua Anului Nou.

  • În timp ce majoritatea oamenilor din sondaj au raportat sentimente de fericire, dragoste de sărbători, acele emoții au fost adesea însoțite de sentimente de oboseală, stres, iritabilitate, balonare și tristețe.
  • 38% dintre persoanele chestionate au declarat că nivelul lor de stres a crescut în perioada sărbătorilor. Participanții au enumerat principalii factori de stres: lipsa timpului, lipsa banilor, comercialismul, presiunile dăruirii de cadouri și adunările de familie.
  • În mod surprinzător, 56% dintre respondenți au raportat că au avut cea mai mare cantitate de stres la locul de muncă. Doar 29%au înregistrat cantități mai mari de stres acasă.

Deci ne mai gândim dacă perioiada sărbătorilor este cea m  minunată parte a anului...

Bibliografie:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...