Treceți la conținutul principal

Like!

Depresia de Sărbători- mit sau nu?


 Sezonul de sărbători inspiră adesea sentimente de căldură, bucurie și apartenență. Pentru unii oameni, această perioadă a anului poate evoca sentimente de singurătate, stres și anxietate.


Depresia de sărbători este un fenomen real sau un mit? În timp ce datele sunt limitate,se crede că există  depresia de sărbători.  Ar putea fi doar simptomele unei ulburări afective sezoniere, ce crezi? Nici ea prea documentată.

Există dovezi solide că,în ciuda credințelor de lungă durată și a informării mass-media adesea eronate, rata sinuciderilor din Statele Unite nu crește în jurul sărbătorilor. Conform Centrului de Statistică pentru Sănătate din SUA, rata sinuciderilor este cea mai mare între aprilie și august. În lunile noiembrie, decembrie și ianuarie au cele mai mici rate zilnice de sinucidere.
 Deși nu există recenzii sistematice cu privire la creșterea problemelor de sănătate mintală în preajma sărbătorilor, există rezultate din sondaje care sugerează că oamenii simt mai mult stres, anxietate și depresie în perioada dintre Ziua Recunoștinței și Ziua Anului Nou.

  • În timp ce majoritatea oamenilor din sondaj au raportat sentimente de fericire, dragoste de sărbători, acele emoții au fost adesea însoțite de sentimente de oboseală, stres, iritabilitate, balonare și tristețe.
  • 38% dintre persoanele chestionate au declarat că nivelul lor de stres a crescut în perioada sărbătorilor. Participanții au enumerat principalii factori de stres: lipsa timpului, lipsa banilor, comercialismul, presiunile dăruirii de cadouri și adunările de familie.
  • În mod surprinzător, 56% dintre respondenți au raportat că au avut cea mai mare cantitate de stres la locul de muncă. Doar 29%au înregistrat cantități mai mari de stres acasă.

Deci ne mai gândim dacă perioiada sărbătorilor este cea m  minunată parte a anului...

Bibliografie:

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \
Trimiteți un comentariu
Read more »

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.
Trimiteți un comentariu
Read more »