Revizie generală a valorilor. Ce am făcut, ce nu am făcut. Ce dorec să mai fac și ce nu dorec să mai fac.
Trasul sforilor.
În epoca Victoriană, a Burbonilor, a lui Montesquieu și Aceasta. O activitate atemporală și inter-culturală. Relațiile inter-umane, mai mult o paradă a conflictelor interioare și sociale mascate cu mici efuziuni de exaltare- atașare.
“Nu am timp” a devenit devenit expresie rostită ca un elogiu al oamenilor ocupați.
Ce teatru!
Totul se întâmplă tacit și nimeni nu vorbește despre asta. Laudele se preling pe fondul intuirii consecințelor avantajoase ale egoului complimentat.
Uneori sunt goale, formă fără fond, dar de nerefuzat. Le accepți din inerție mai mult cum și mulțumești, de altfel. Că printre jucători se află prieteni sau “prieteni”, superiori, niciodată nu este compromisă eticheta.
Pot există excepții, desigur. Numai tu dacă nu joci după regulule jocului. Și mai ales dacă nu-ți dai seama că este doar un.. Joc. Din nou, totul este tacit. Doar comportamentele ulterioare vor dovedi consecințele jocului .
Dacă te situezi la marginea acestei pânze de păianjen cu fire microscopice devii dezadaptat? A fost o întrebare retorică la care cunosc răspunsul, totuși, cred.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!