Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Dacă nu ai cădea nu ar fi nevoie să te ridici spune logic a formală , nemetaforizand și  neintrând pe tărâmul așteptărilor grandioase care transformă oamenii în neoameni  în ziua de astăzi . Ego-ul, ego-ul (voi reveni  cândva  la  aceast ă  idee). Căderile sunt bruște și imposibil de prevăzut de cele mai multe ori, cel puțin adevăratele căderi, prin  consecințele pe care le au.  Atenția este neimportantă în ceea ce implică mai mult abilitatea de a nu cădea, respectiv lipsa acesteia, dizabilitatea.  Nu te  îndepărta , cititorule, nu voi intra-n tente dramtice, cum nici nu am tendin ț a. Ce se întâmplă apoi? Ridicarea, desigur, în cele mai bune cazuri. Efectele sunt resimțite, percepute într-un viitor apropiat. Cine are  experiența  căderii nu va spune că “nu s-a întâmplat nimic”. Sau poate că da, cu un o anumită doza  umor.  Instinctul de supraviețuire se activează la maxim instantaneu în secundele aproape  neconștientizate  premergătoare gândului imperativ “o să mă ridic”. Și s-

  Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este o tulburare de anxietate pe tot parcursul vieții, caracterizată prin gânduri și acțiuni repetitive, afectează aproximativ 2-3% din populația S.U.A. de-a lungul vieții, deși prevalența sa poate fi mai mare din cauza raportării insuficiente și a diagnosticării insuficiente. Psihoterapia, medicamentele antidepresive sau ambele sunt de obicei prescrise pentru TOC, dar tratamentul disponibil este ineficient pentru o parte considerabilă de pacienți. Noul indiciu despre mecanismele creierului din spatele TOC, o tulburare care este incomplet înțeleasă, a venit ca o surpriză pentru cercetători. Ei au căutat inițial să studieze modul în care neuronii interacționează cu celulele „ajutoare” în formă de stea, cunoscute sub numele de astrocite, despre care se știe că oferă suport și protecție neuronilor. Cu toate acestea, oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă rolul aparent pe care aceste celule complexe îl joacă în bolile psihiatrice și neurodeg

  Dă-ți jos rezistențele, stratul epidermic superficial din ființa ta socială. Renuntă la măști (la o parte din ele, cel puțin) ca să nu mai fii un clovn în ochii tăi și ai celorlalți. Totusi nu te gândi la ceilalți. Cine ești tu când ești singur? Colecția ta de gânduri, așteptări și emoții din trecut, prezent și viitor transform-o în nuditatea ta. Cum este să fii doar tu cu tine? Gol de tot și de toate și totuși nu un vid. Nu căuta vreo analogie cu fizica clasică sau cuantică sau orice altceva. Nu crede că este imposibil. Nu crede nici că totul este posibil pentru că nu este. Crede mai mult decât în posibil în mai puțin posibil, dar posibil. Gata? Cum se simte să fii nud și să simți doar tu în fibrele tale și în felul tău propria “nuditate” pentru că ești gol de tot?