Oamenii au visuri ideale mai înalte decât Everestul care ating culmi tantangibile doar păsărilor și avioanelor acolo, sus. În pădurile albe de nori care taie respirația se măsoară beatitudinea, visul și realul. Uneori și viitorul.
Între pământ și nori se dau marile lupte. Ale emoțiilor, ideilor, ale dorințelor împlinite și neîmplinite, ale speranțelor și ale disparițiilor în neant. În astfel de lupte iese învingătoare doar acceptarea sau neacceptarea.
Oamenii se gândesc la viitor, ba chiar și-l imaginează.Unii chiar acționează pentru îndeplinirea imageriilor. Alții se simt pur și simplu autoîmpliniți.
Evocarile, amintirile, binele și răul se coagulează la final. De an sau de orice fel. Amalgamul de onstientizari, de regrete, de bucurie și tristețe creează derută și decorează ambivalent interiorul oricărui om.
La final de an se pregătește o nouă mare călătorie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!