Când mergi în călătorie la munte, nu te aștepți să găseșți confortul, facilul din zonele urbanizate, ci cauți și iubești provocarile. Nici eu nu m-am așteptat, iar cu provocările depinde.
Când exotismul prea rustic” se întâlnește cu așteptările de civilizație ale unui “restaurant” ți se declanșează în minte gândul pleacă sau acceptă. Dacă se adaugă o doză de agreabilitate și deschidere, varianta este deja aleasă.
M-a reținut aroma lemnoasă a încăperii cu pereți din lemn și curiozitatea unui loc “exotic” dar de fapt improvizat, deși nu sunt adepta unui astfel de stil. Sunt adepta lifturilor mai mult din necesitate decât din pretentiozitate (pour les connaisseurs).
Au continuat să mă încânte culorile funzelor, piatra, apele, mirosul de oxigen pur al pădurilor și al vegetației. Și desigur simplitatea oamenilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!