Portocaliu și negru

Toamna invocă o nouă perspectivă a vieții.

Începuturile sunt negre ca de smoală. Dimineți întuecate. Dar totul are o altfel de continuare.

Amiezile și serile de chihlimbar trenează în adâncul cerului și în interior.

Portocaliul îți taie respirația și generează imagini și imagerii : dovleac, niros de zahăr ars, frunze care sfidează viața. Devin suprarealiste. Pure sinestezii.

Arama se întinde pe câmpuri.

Între dimineață și seară, spectacolul nostru cel de toate zilele. Răzvrătit sau blând, cu sonorități diafane, aproape imperceptibile, sau lugubre, trăite până-n măduva oaselor. Praful de zâne se ransformă în praf de xanax pe alocuri, conform nevoilor iluzorii, dar neautentice.

În spatele cortinei, doi ochi mari sunt martori ai trecerii, dar nimeni nu-i știe. Numai ei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici ş i ro ş ii l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă cu ce înc ă l ţ a ea de obicei. Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă se întâmple. Important ă era ocazia pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă parcurg ă câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă nu mai vorbim despre urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta? Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte sau boal ă, sau cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta? Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru . La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră.. Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...

Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Faceți căutări pe acest blog

Like!

Vezi și aici