Portocaliu și negru

Toamna invocă o nouă perspectivă a vieții.

Începuturile sunt negre ca de smoală. Dimineți întuecate. Dar totul are o altfel de continuare.

Amiezile și serile de chihlimbar trenează în adâncul cerului și în interior.

Portocaliul îți taie respirația și generează imagini și imagerii : dovleac, niros de zahăr ars, frunze care sfidează viața. Devin suprarealiste. Pure sinestezii.

Arama se întinde pe câmpuri.

Între dimineață și seară, spectacolul nostru cel de toate zilele. Răzvrătit sau blând, cu sonorități diafane, aproape imperceptibile, sau lugubre, trăite până-n măduva oaselor. Praful de zâne se ransformă în praf de xanax pe alocuri, conform nevoilor iluzorii, dar neautentice.

În spatele cortinei, doi ochi mari sunt martori ai trecerii, dar nimeni nu-i știe. Numai ei.