Dialog febril

Ştiţi întâlnirile acelea în locuri obişnuite cu oameni neobişnuiţi sau poate obişnuiţi pentru acele locuri obişnuite , dar nu chiar atât de obişnuite ?

Ca să nu cresc gradul de (aparent ) nonsens şi în acelaşi timp fără să elucidez întru totul misterul am să esenţializez/sintetizez în cele ce urmează.

Despre “a trăi clipă, aici-acum” atunci când momentele şi replicile se impregnează-n creier şi-n simţuri, fragmente:

-         De ce nu râdeţi ? Râdeţi, oameni buni ! Doar aşa viaţa este mai frumoasă, altfel..!

(....)

-         De ce nu răspunzi ?

-         Mă gândeam la ceva.

-         Aaa, toată lumea se gândeşte la ceva..

(....)

-         Ştiu că sunt un circar, dar nu pot să fiu altfel !

-         De ce nu mergi la tv ?

-         N-au ei bani pentru mine..

(....)

-         Să-mi aduceţi cărţi, dar nu din cele pe care le-am citit. Mai bine mă sunaţi înainte să mă-ntrebaţi dacă am citit-o şi eu am să va spun.. dacă-mi mai amintesc.

-         Bine, bine..

-         Mai cu încredere ca să îmi şi trimiteţi, nu ca data trecută.

(....)

Parcă-mi vine să revin la interesul meu pentru umor, de toate (non)culorile si toate stilurile.