Ştiţi întâlnirile acelea în locuri obişnuite cu oameni neobişnuiţi sau poate obişnuiţi
pentru acele locuri obişnuite , dar nu chiar atât de obişnuite ?
Ca să nu cresc gradul de (aparent ) nonsens şi în acelaşi timp fără să
elucidez întru totul misterul am să
esenţializez/sintetizez
în cele ce urmează.
Despre “a trăi clipă, aici-acum” atunci când momentele şi replicile se impregnează-n creier şi-n simţuri, fragmente:
-
De
ce nu râdeţi ? Râdeţi, oameni buni ! Doar aşa viaţa
este mai frumoasă, altfel..!
(....)
-
De
ce nu răspunzi ?
-
Mă gândeam la ceva.
-
Aaa,
toată lumea se gândeşte la ceva..
(....)
-
Ştiu
că sunt un circar, dar nu
pot să fiu altfel !
-
De
ce nu mergi la tv ?
-
N-au
ei bani pentru mine..
(....)
-
Să-mi aduceţi cărţi, dar nu din
cele pe care le-am citit. Mai bine mă sunaţi înainte să mă-ntrebaţi dacă am citit-o şi eu am să va spun.. dacă-mi mai
amintesc.
-
Bine,
bine..
-
Mai
cu încredere ca
să
îmi şi
trimiteţi,
nu ca
data
trecută.
(....)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!