Acest
articol nu este o recenzie pentru “Visul unei nopţi de vară”, cum poate deja ţi-ai dat seama, cititorule. Nu are nicio
legătură cu W. Shakespeare, poate doar una
analogică prin atmosferă, ci doar cu pasiunea mea pentru fotografie
şi contemplaţie care a fost exaltată prin această eclipsă parţială
de Lună.
Este despre Visul nopţii mele de vară, fără personaje fantastice, fară mitologia vârcolacilor care ar fi rupt o bucată din lună (recunosc totuşi că i-am aşteptat cum se aşteaptă Moş Crăciun ca să- mi reconfirm incă o dată propriul sistem de iluzii, poate).
Cum aş fi putut pierde acest spectacol care se iveşte rar chiar neimaginat de aproape de mine ?
De fapt, acesta nici nu este un articol.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!