Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Ce este competiţia ? Dex  defineşte competiţia astfel: Concurs, întrecere care se desfăşoară în mai multe etape, o perioada mai lungă de timp, pentru obţinerea unui titlu. In lumea umana ne gândim deja la concursuri, evaluări naţionale, olimpiade, promovare la job etc. Este competitivitatea  periculoasă şi nu trebuie  î ncurajatată  în şcoli şi la locul de muncă sau este un factor motivator esenţial al succesului, chiar al supravieţuirii ? Poate exista o concurenţă bună sau rea ? Persoanele care sunt extrem de competitive persistă de obicei până când ating obiectivele dorite, nu renunţă uşor. Fac tot ce este nevoie pentru a câştiga şi apoi pentru a-şi menţine statusul. Ce trasaturi au persoanele ? Ce efecte există ? Mai multe, în referinţe. Deci indiferent de tipul competiţiei există acelaşi scop:   a ieşi învingător printre ceilalţi, a obţine o recompensă, ceea ce-ti aduce sentimentul  valorii proprii, i ţ i cre ş te stima de sine. Alt ă dat ă  vom

Pân ă la etajul x treci prin multe.... etaje. Ramifica ţ ii, întortocheri, intr ă ri ş i ie ş iri multiple pân ă la lift (unul dintr cele, cel func ţ ional). Apoi, etajul x. Holul este înc ă p ă tor ş i primitor când în saloane nu sunt locuri ş i nici nu vor fi curând. Pe scaune ş i pe lâng ă se a ş teapt ă îndelungat. Rafale de curen ţ i umplu holul ş i te înconjoar ă . Pân ă s ă - ţ i dai seama care-i sursa de provenien ţă observi 2 u ş i deschise-n paralel ş i ni ş te ferestre laterale tot deschise ş i ele, la care se adaug ă roirea în vitez ă neînchipuit ă a personalului, mi ş care aparent brownian ă .  Aaa, e un fel de aer condi ţ ionat gratuit ş i automat pe timp de var ă . Îmi imaginez c ă iarna situa ţ ia nu difer ă cu mult, poate doar în privin ţ a temperaturilor. La auzirea ve ş tilor bune un zâmbet întârziat se deseneaz ă pe fe ţ ele oamenilor datorit ă surprizei poate. La auzirea ve ş tilor rele, inexpresivitate total ă , grimase de furie

Define ş te zborul ş i implica ţ iile lui cum vrei .

Îmbătată cumva dar totuşi lucidă, de suflul evenimentelor culturale care au fost şi sunt în această perioadă (şi de parfumul florilor de tei, desigur) mi-a venit ideea scrierii unui articol despre.. un anume subiect (ce-mi provoacă şi mie teatrul.. uneori), am ales fragmentul de mai jos dintr-o opera bine cunoscută (cred ca nici nu mai era nevoie să-i scriu referinţa). L-am considerat un potrivit preambulul al acelui articol viitor. Te invit să identifici ideile cheie şi să le şi trăieşti puţin în interiorul tău asemenea mie dar in felul tău. Acum arta, data viitoare ştiinţa, deşi nu sunt chiar separate cele două !  “NINA: (....) Cum se simte celebritatea? Ce sim ț i când ştii că eşti elebru? TRIGORIN:   Ce simt? Cred că... nimic. La asta nu m ‐ am gândit niciodată.    (Gândindu ‐ se.) Una din două: sau dumneata exagerezi celebritatea mea, sau celebritatea nu se simte deloc. NINA:   Dar când citeşti despre dumneata în gazete? TRIGORIN:   Când te laudă, e

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.