Este doar sfârşitul anului

Trăiesc şi am trăit în ultima perioada cumva în ritmul “fast-forward”, trăind înainte de a trăi.
Se pare însă că am trăit şi “fast-backwards”, retrăind după ce am trăit pentru că tocmai ce am experimentat săptămâna trecută o sinestezie, despre care scriam aici, mai specific una sensorial (olfactivă)- perceptiv- mnezică, despre care deasemenea scriam aici.



La percepţia lor m-am transpus automat în perioada de demult (nu chiar atât de demult precum indică anul de pe cutie, desigur, vreo reminiscenţă familială..) cu aromă de brad autentic şi cu tot ce era altfel şi plăcut mie atunci.

Explorand mai mult la final de an, redescopăr în bibliotecă o carte pe care o mai descoperisem şi redescoperisem şi alte daţi şi care probabil a stat la baza unor decizii (să facem abstracţie acum de faptul că liberul arbitru există sau nu, deci si vointa decizională, mai multe despre iluzia liberului arbitru, mai jos ) existenţiale în care încă mă regăsesc parţial.




Mai exact mă refer la  fragmentul de mai sus al acestei cărţi care nu ştiu cum a ajuns în biblioteca mea.
Anul editării cel puţin (1991) mă face să cred că nu mi- a fost afectată memoria cu privire la dată cumpărării sau primirii ei. Ea era deja acolo cu mult înainte că eu să fi deprins cititul (din nou vreo reminiscenţă familială, poate).

Deci, 2017: Să îmbinăm pragmatismul cu imaginarul cât mai firesc  şi  adaptativ!


Comentarii