.... şi apoi
9 a.m.
Aflu noutaţle mondene de la radio Zu (cu adevărat noutăţi
pentru mine) în acelaşi
timp în care interceptorul taximetristului
transmite informaţii
diverse, în acelaşi timp
în care el vorbeşte la
mobil la care se adaugă
vocea mea interioară
stimulată de o astfel de
întâmplare.
Recunosc
c-ar fi fost un veritabil exerciţiu
de atenţie distributivă şi concentrare în cazul în care m-ar fi interesat cu adevărat vreuna din informaţiile emise simultan. Totuşi, în timp de o ora aproape că dezvolt verbigeraţie, acea afectare a vorbirii ce constă în repetarea stereotipă a unor fraze, deseori lipsite de
sens, întâlnite de exemplu şi
uneori, în tulburările mintale.
În cazul
meu, vorbirea se transformase de fapt într-un limbaj interior cu mult sens: voi
coborî din taxi în curând,
voi coborî
din taxi în curând,
voi coborî
din taxi în curând….
Ajungând
la destinaţie, întrucât
coborâsem din taxi de curând, parcurgând un hol lung, m-am instalat în sala de
aşteptare alături
de încă 3 persoane care ce credeţi că
făceau ?
Aşteptau.
Simţeam cum pereţii care mă înconjurau erau înţesaţi nu cu var, nu cu praf, ci cu suspine, nici măcar cu vorbe (ce să spui şi n-ai mai spus înainte în astfel de momente şi
merită repetat? ), semn că şi pereţii
aud.
Parcă strigau la unison cu noi în timpul şi la finalul unei alte ore trecute.
Aştepţi,
aştepţi. Dar să
nu ştii nici până când ?