Treceți la conținutul principal

.

.

Solitudine vs. singurătate



Se crede adesea că singurătatea echivalează aproape cu un dezastru personal şi se oferă tot felul de sugestii, chiar sfaturi pentru a ieşi din această situaţie malefică aparent fără ieşire. Studiile însă arată că depinde.... 

Există o diferenţă între solitudine (solitude) şi singurătate (lonliness), arată unele studii americane deşi cei doi termeni sunt adesea utilizaţi ca sinonimi în limba română

  • Mă simt singur/ă atunci când nu sunt singur/ă
Singurătatea este privită ca o stare negativă, marcată de un sentiment de izolare şi de lipsă a ceva, afirmă cercetarile (poate si tu).  
Este posibil să fii cu oamenii şi încă să simţi singurătatea, să nu te poti "conecta" cu cei lalţi emoţional şi relaţional. Singurătatea este percepută adesea ca o stare deficientă, o stare de nemulţumire marcată de un sentiment de înstrăinare.

  • Sunt singur/ă fără a mă simţi singur/ ă
Solitudinea este starea de a fi singur, fără a fi singur.
Cum adică ?
Este un joc de cuvinte ?
Nu.. si da, însă e mai mult de atât.

Solitudinea este o stare pozitivă şi constructivă de angajament cu sine. Sunt momentele acelea când tu îţi eşti suficient/ă companie şi chiar ai nevoie de asta.

Pentru pentru cât timp şi cu ce frecvenţă este benefică solitudinea? Este discutabil....

Când se întâmplă asta ?

De exemplu, gândeşte-te care sunt condiţiile optime şi necesare pentru reflecţie, lectură, admirat, savurat ceva extraordinar de plăcut (chiar şi o delicioasă prăjitură)..
sau conştientizat chiar ceva mai puţin plăcut (pentru a trece prin acea experienţă şi nu direct dincolo de ea, peste).

Căutarea interioară, gândirea profundă  şi creativitatea au nevoie de solitudine. Ai şi tu nevoie de ea uneori ? Cât de multă nevoie ai de solitudine şi ce faci cu această nevoie? 


Referinţe selective:



http://onlinecounsellingcollege.tumblr.com/post/43801646073/the-difference-between-loneliness-and-solitude

https://www.ted.com/playlists/491/in_celebration_of_being_alone?utm_campaign=social&utm_medium=referral&utm_source=facebook.com&utm_content=playlist&utm_term=social-science


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \