Treceți la conținutul principal

Like!

Solitudine vs. singurătate



Se crede adesea că singurătatea echivalează aproape cu un dezastru personal şi se oferă tot felul de sugestii, chiar sfaturi pentru a ieşi din această situaţie malefică aparent fără ieşire. Studiile însă arată că depinde.... 

Există o diferenţă între solitudine (solitude) şi singurătate (lonliness), arată unele studii americane deşi cei doi termeni sunt adesea utilizaţi ca sinonimi în limba română

  • Mă simt singur/ă atunci când nu sunt singur/ă
Singurătatea este privită ca o stare negativă, marcată de un sentiment de izolare şi de lipsă a ceva, afirmă cercetarile (poate si tu).  
Este posibil să fii cu oamenii şi încă să simţi singurătatea, să nu te poti "conecta" cu cei lalţi emoţional şi relaţional. Singurătatea este percepută adesea ca o stare deficientă, o stare de nemulţumire marcată de un sentiment de înstrăinare.

  • Sunt singur/ă fără a mă simţi singur/ ă
Solitudinea este starea de a fi singur, fără a fi singur.
Cum adică ?
Este un joc de cuvinte ?
Nu.. si da, însă e mai mult de atât.

Solitudinea este o stare pozitivă şi constructivă de angajament cu sine. Sunt momentele acelea când tu îţi eşti suficient/ă companie şi chiar ai nevoie de asta.

Pentru pentru cât timp şi cu ce frecvenţă este benefică solitudinea? Este discutabil....

Când se întâmplă asta ?

De exemplu, gândeşte-te care sunt condiţiile optime şi necesare pentru reflecţie, lectură, admirat, savurat ceva extraordinar de plăcut (chiar şi o delicioasă prăjitură)..
sau conştientizat chiar ceva mai puţin plăcut (pentru a trece prin acea experienţă şi nu direct dincolo de ea, peste).

Căutarea interioară, gândirea profundă  şi creativitatea au nevoie de solitudine. Ai şi tu nevoie de ea uneori ? Cât de multă nevoie ai de solitudine şi ce faci cu această nevoie? 


Referinţe selective:



http://onlinecounsellingcollege.tumblr.com/post/43801646073/the-difference-between-loneliness-and-solitude

https://www.ted.com/playlists/491/in_celebration_of_being_alone?utm_campaign=social&utm_medium=referral&utm_source=facebook.com&utm_content=playlist&utm_term=social-science


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...