Treceți la conținutul principal

Like!

Aniversare

6 luni




În urmă cu 6 luni, eram doar curioasă de cum vor evolua lucrurile, acum sunt şi mulţumită de cum au evoluat.
Deci mulţumesc pentru aprecierile de pe blogul personal măsurate în like-uri (cum altfel online ?).
Bineînţeles că am creat şi o pagină pentru promovarea pe facebook (unde altrundeva ?- Psihologul, Fotografia si Umorul şi chiar încă una).
Însă facebok "a decis" să trimită selectiv mult prea puţine din invitaţii (câteva).... mică dramă existenţială de la începuturi care oricum nu mi-a aparţinut întru totul.

Adică m-a invitat să te invit…. neinvitandu-te.
Deci te invit (din nou, pentru că aparent  nu te invitasem – acum se pare că asta a contat mult prea puţin) întru savurarea conţinutului de aici !

Cum deja ştii probabil, am creat blogul acesta cu scopul principal de a promova si populariza psihologia ca ştiinţă, motiv pentru care las referinţe ştiinţifice recente şi relevante la finalul majorităţii articolelor.
În articolul personal realizez doar o sinteză mai mult sau mai puţin completă a referinţelor citate, încercând să-ţi stârnesc  curiozitatea de a afla mai mult.

Cum pe lângă un scop principal există de cele mai multe ori şi alte scopuri secundare, acestea au fost şi sunt aici exprimarea fotografic- reflectivă personală sau impersonală, expunând  situaţii în care ai putea să te regăseşti.

Deasemenea, fascinată de umor, cum am fost şi am rămas şi care mă caracterizează mai mult sau mai puţin şi mai ales contextual, voi continua să scriu despre asta.

Astfel, acest blog este un amestec între subiectivitate şi obiectivitvitate pe care te invit să-l citeşti în continuare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...