Treceți la conținutul principal

.

.

Aniversare

6 luni




În urmă cu 6 luni, eram doar curioasă de cum vor evolua lucrurile, acum sunt şi mulţumită de cum au evoluat.
Deci mulţumesc pentru aprecierile de pe blogul personal măsurate în like-uri (cum altfel online ?).
Bineînţeles că am creat şi o pagină pentru promovarea pe facebook (unde altrundeva ?- Psihologul, Fotografia si Umorul şi chiar încă una).
Însă facebok "a decis" să trimită selectiv mult prea puţine din invitaţii (câteva).... mică dramă existenţială de la începuturi care oricum nu mi-a aparţinut întru totul.

Adică m-a invitat să te invit…. neinvitandu-te.
Deci te invit (din nou, pentru că aparent  nu te invitasem – acum se pare că asta a contat mult prea puţin) întru savurarea conţinutului de aici !

Cum deja ştii probabil, am creat blogul acesta cu scopul principal de a promova si populariza psihologia ca ştiinţă, motiv pentru care las referinţe ştiinţifice recente şi relevante la finalul majorităţii articolelor.
În articolul personal realizez doar o sinteză mai mult sau mai puţin completă a referinţelor citate, încercând să-ţi stârnesc  curiozitatea de a afla mai mult.

Cum pe lângă un scop principal există de cele mai multe ori şi alte scopuri secundare, acestea au fost şi sunt aici exprimarea fotografic- reflectivă personală sau impersonală, expunând  situaţii în care ai putea să te regăseşti.

Deasemenea, fascinată de umor, cum am fost şi am rămas şi care mă caracterizează mai mult sau mai puţin şi mai ales contextual, voi continua să scriu despre asta.

Astfel, acest blog este un amestec între subiectivitate şi obiectivitvitate pe care te invit să-l citeşti în continuare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \