Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Avalanșa verde a pădurilor și sunetul apelor au compensat cu mult cele de mai sus. Bine-nțeles că pe un timp aproape saharian limitările mele (despre care nu voi relata aici) s-au activat. Demult nu ne mai întâlnisem. Deci am avut un bonus de conștientizare și de recadrare a mea însămi în centrul lumii. Nimic nou. Această călătorie scurtă și-a avut lecția sa ca orice călătorie veritabilă. Dacă am devenit mai fericită, n-aș ști să spun. Mai bucuroasă, da. Va urma....

  Oamenii se schimbă deci și interacțiunea dintre ei deci și părerea despre ei. Nimic dramatic.  Puțin lucru cu suprapunerea imaginilor trecute și actuale ca să-ți dai seama că este aceeași persoană și totuși alta. S-a rezolvat neclaritatea și posibila dezamăgire ce reiese din comparații febrile „atunci-acum”? Sau....mai este cu adevărat aceeași persoană persoana care s-a schimbat? Pentru unii schimbarea apare atunci când este nevoie de repararea unei situații, a unei probleme, a unei stări de fapt. Schimbarea de nevoie. De ce să vrei să schimbi ceva ce este ..ok? De ce să dai confortul pe neprevăzutul noutățiii? Pentru că ești o persoană extravertită  cu deschidere la experiențe noi, din cauza unei circumstanțe de viață sau pentru a fugi (în mintea ta, mai ales, in trauma este o strategie de terapie sa schimbi locul in care s-a petrecut evenimentul traumatic) de contextul, deci și de locul unei experiențe traumatice sau, sau.... Deși oamenii vorbesc adesea despre comportamentel

    A început sezonul călătoriilor. Cu noua libertate și eliberare recăpătată pe alocuri pentru că numai de tine însuți nu te poți elibera, efluvii de entuziasm au izbucnit. Există oameni care trăiesc pentru a călători și oameni care călătoresc pentru a trăi. Din prima categorie fac parte oamenii cu resurse financiare, nu de alt tip și cu o oarecare îmburghezire a spiritului, Aceștia arborează de cele mai multe ori un fals rafinament și un snobism are îi convinge ca praful în ochi pe necunoscator i . Totuși, nu generalizez. Din a două categorie fac parte oamenii care călătoresc preponderent cu propria minte. Pentru aceștia nu există sezon estival și nu au nevoie de el. Resursele lor sunt de altă natură. Sunt cele ale imaginației și ale exercițiilor cognitive pe fondul drumului parcurs și mai puțin pe cel al  imageriei destinației. Sau pe fondul ambelor. Din nou, nu generalizez. Se pot intersecta cele două categorii? Desigur. Nu sunt mulțimi disjuncte, ci umane &quo

  Te-ai gândit vreodată dacă bucuria sau rușinea ta este percepută și exprimată la fel de o persoană din altă cultură decât a ta? Dacă da sau dacă nu, despre aceasta este acest articol. Exprimarea emoțiilor O regulă de afișare culturală dictează tipurile și frecvențele afișărilor emoționale considerate acceptabile într-o anumită cultură. Aceste reguli pot ghida, de asemenea, modul în care oamenii aleg să-și regleze emoțiile, influențând în cele din urmă experiența emoțională a unui individ și ducând la diferențe culturale generale în experiența și afișarea emoției. De exemplu, în multe culturi asiatice , armonia socială este prioritară  față de câștigul individual. Occidentalii din mare parte din Europa și Statele Unite acordă prioritate autopromovării individuale. Cercetările au arătat că indivizii din Statele Unite sunt mai predispuși să exprime emoții negative, cum ar fi frica, furia și dezgustul , atât singuri, cât și în prezența altora. J aponezii sunt mai pr

  Cred că d emonii epocii noastre sunt competiția și succesul cu tot cu consecințele lor, de (prea) multe ori de compromis. Sunt destui aceia care vor adaugă și progresul ca o consecință. Eu vin cu îndoiala. Ca să zorn ă i  pe arena socială de circ și glorie trebuie să ai succes (ce o mai fi și asta) sau viceversa. . Multe inepții se spun și se fac în „virtutea” acestui scop suprem. De fapt, a fi dominant pare Noua virtute. Laudele sunt  nelipsite. Doar la marginea serii se mai reglează conturile între tine și ce devii. Poate.

Un manifest anti-civilizator Subomul ( Untermenschste) un termen care a devenit cunoscut atunci când naziștii l-au folosit pentru a descrie "persoane inferioare" non-ariene denumite adesea "masă din Est". Deși a fost inventat de naziști, termenul "sub om" a fost folosit pentru prima dată de autorul americanKlux Klan, Lothrop Stoddard, în titlul cărții sale din 1922, „Revoltă împotriva civilizației” . Sigur, nu-mi propun discriminarea.. avem si noi istoria cu comunismul.. Oricât de multe studii aș fi citit eu despre dezvoltarea umană nu pot înțelege pe deplin o astfel de manifestare. Am câteva exemple ale celor care s-au ridicat "deasupra" traumei.  Da, poţi spune şi că am citit şi continui s-o fac prea mult şi de aceea poate că mi se pare neverosimil.. Nici Maslow cu piramida lui nu prea m-a ajutat în a-nţelege cum se face ca unii oameni să rămână suboameni , să nu evolueze (dacă da, foarte discontinuu) de la treapta cea mai

https://carturesti.ro/carte/psihoterapia-lui-dumnezeu-214308672?gclid=Cj0KCQjw1a6EBhC0ARIsAOiTkrFdkh_w1CLqen1SjIV3P5596RoJsEqQ_hc87LLP3wv9L43q8iKntWsaAstfEALw_wcB Psihoterapia lui Dumnezeu.  Ce ne arată psihologia şi neurologia despre efectul de rezilien ț ă  al credinţei? Indiferent de poziționarea mea cu privire  la religie, m-a intrigat titlul acestei cărți.  Apoi am găsit un sens al ei încadrând-o în contextul operei despre rezilienț ă  al autorului și al vieții sale. Nu am fost foarte familiarizată cu conceptul de "Dumnezeu" în psihoterapie. Singurele idei pe care le cunosc sunt ideile clasice ale lui Sigmund Freud și ale lui Albert Ellis. Boris Cyrulnik are o poveste vie și tragică: supraviețuitor al Holocaustului a lucrat cu războinici copii, cu copii abandonați, cu copii lipsiți de afecțiune. Titlul provine dintr-o expresie a scriitorului Elie Wiesel: "Dumnezeu suferă pentru că răul există și am nevoie atât de mult de Dumnezeu". Deci, trebuie să îl iei pe Du