Treceți la conținutul principal

Like!

"Subomul" - beutura și muzichia






Un manifest anti-civilizator

Subomul (Untermenschste) un termen care a devenit cunoscut atunci când naziștii l-au folosit pentru a descrie "persoane inferioare" non-ariene denumite adesea "masă din Est".
Deși a fost inventat de naziști, termenul "sub om" a fost folosit pentru prima dată de autorul americanKlux Klan, Lothrop Stoddard, în titlul cărții sale din 1922, „Revoltă împotriva civilizației” .


Sigur, nu-mi propun discriminarea.. avem si noi istoria cu comunismul..

Oricât de multe studii aș fi citit eu despre dezvoltarea umană nu pot înțelege pe deplin o astfel de manifestare. Am câteva exemple ale celor care s-au ridicat "deasupra" traumei. 

Da, poţi spune şi că am citit şi continui s-o fac prea mult şi de aceea poate că mi se pare neverosimil.. Nici Maslow cu piramida lui nu prea m-a ajutat în a-nţelege cum se face ca unii oameni să rămână suboameni, să nu evolueze (dacă da, foarte discontinuu) de la treapta cea mai de jos și prima, cea a satisfacerii nevoilor primare, de supravieţuire. 

M-am gândit și la studiile de psiho-traumă, condiții politice, dar tot nu m-am „luminat” complet, poate niciodată n-o voi face....  Pot spune clar că toleranța mi-a fost suprasolicitată.



Imaginează-ți un grup de oameni sau mai degrabă suboameni care înconjurați de sticle goale și pline (printre care și copii, desigur).. aproape oricând se coagulează în jurul unei boxe care face zgomot, dar de unde ţâşneşte „muzică” la un volum tulburător. 

Iar ei.. "discută" ce discuţii(?), cât de tare ar trebui să ţipi ca să te faci auzit (?)..Urlete de animale hăituite.

 stau aţintiţi și privesc la boxă ca-ntr-o experienţă mistică. Și ”muzica” continuă. Ei au uitat de ei, de la mic la mare.



M-am gandit la teatrul "Azilul de noapte" (Maxim Gorki).







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.