Treceți la conținutul principal

.

.

"Subomul" - beutura și muzichia






Un manifest anti-civilizator

Subomul (Untermenschste) un termen care a devenit cunoscut atunci când naziștii l-au folosit pentru a descrie "persoane inferioare" non-ariene denumite adesea "masă din Est".
Deși a fost inventat de naziști, termenul "sub om" a fost folosit pentru prima dată de autorul americanKlux Klan, Lothrop Stoddard, în titlul cărții sale din 1922, „Revoltă împotriva civilizației” .


Sigur, nu-mi propun discriminarea.. avem si noi istoria cu comunismul..

Oricât de multe studii aș fi citit eu despre dezvoltarea umană nu pot înțelege pe deplin o astfel de manifestare. Am câteva exemple ale celor care s-au ridicat "deasupra" traumei. 

Da, poţi spune şi că am citit şi continui s-o fac prea mult şi de aceea poate că mi se pare neverosimil.. Nici Maslow cu piramida lui nu prea m-a ajutat în a-nţelege cum se face ca unii oameni să rămână suboameni, să nu evolueze (dacă da, foarte discontinuu) de la treapta cea mai de jos și prima, cea a satisfacerii nevoilor primare, de supravieţuire. 

M-am gândit și la studiile de psiho-traumă, condiții politice, dar tot nu m-am „luminat” complet, poate niciodată n-o voi face....  Pot spune clar că toleranța mi-a fost suprasolicitată.



Imaginează-ți un grup de oameni sau mai degrabă suboameni care înconjurați de sticle goale și pline (printre care și copii, desigur).. aproape oricând se coagulează în jurul unei boxe care face zgomot, dar de unde ţâşneşte „muzică” la un volum tulburător. 

Iar ei.. "discută" ce discuţii(?), cât de tare ar trebui să ţipi ca să te faci auzit (?)..Urlete de animale hăituite.

 stau aţintiţi și privesc la boxă ca-ntr-o experienţă mistică. Și ”muzica” continuă. Ei au uitat de ei, de la mic la mare.



M-am gandit la teatrul "Azilul de noapte" (Maxim Gorki).







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \