Treceți la conținutul principal

Like!

Emoții - diferențe interculturale 1

 


Te-ai gândit vreodată dacă bucuria sau rușinea ta este percepută și exprimată la fel de o persoană din altă cultură decât a ta?

Dacă da sau dacă nu, despre aceasta este acest articol.

Exprimarea emoțiilor


O regulă de afișare culturală dictează tipurile și frecvențele afișărilor emoționale considerate acceptabile într-o anumită cultură. Aceste reguli pot ghida, de asemenea, modul în care oamenii aleg să-și regleze emoțiile, influențând în cele din urmă experiența emoțională a unui individ și ducând la diferențe culturale generale în experiența și afișarea emoției.

De exemplu, în multe culturi asiatice, armonia socială este prioritară față de câștigul individual.


Occidentalii din mare parte din Europa și Statele Unite acordă prioritate autopromovării individuale. Cercetările au arătat că indivizii din Statele Unite sunt mai predispuși să exprime emoții negative, cum ar fi frica, furia și dezgustul, atât singuri, cât și în prezența altora.


Japonezii sunt mai predispuși să facă acest lucru numai în timp ce sunt singuri. Mai mult, persoanele din culturi care tind să sublinieze coeziunea socială sunt mai susceptibile de a-și suprima propria reacție emoțională pentru a evalua mai întâi ce răspuns este cel mai potrivit având în vedere situația.


Culturile diferă, de asemenea, în consecințele sociale pe care le atribuie emoțiilor diferite:


- în Statele Unite, bărbații sunt deseori direct sau indirect ostracizați pentru plâns;

- în populația eschimosilor Utku, expresia furiei poate duce la ostracism social.

În cadrul unei anumite culturi, reguli diferite pot fi, de asemenea, internalizate în funcție de sexul, clasa, mediul familial sau alt factor al unui individ.


De exemplu, există unele dovezi că bărbații și femeile pot diferi în reglarea emoțiilor lor, probabil din cauza normelor și așteptărilor de gen bazate pe cultură.


Va urma....


https://psycnet.apa.org/record/1983-10241-001


https://www.researchgate.net/publication/264554571_Culture_Emotion_Regulation_and_Adjustment


https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1111/j.1467-9280.2009.02459.x


https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1368430207088035


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.