Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Te-ai gândit vreodată dacă bucuria sau rușinea ta este percepută și exprimată la fel de o persoană din altă cultură decât a ta? Dacă da sau dacă nu, despre aceasta este acest articol. Exprimarea emoțiilor O regulă de afișare culturală dictează tipurile și frecvențele afișărilor emoționale considerate acceptabile într-o anumită cultură. Aceste reguli pot ghida, de asemenea, modul în care oamenii aleg să-și regleze emoțiile, influențând în cele din urmă experiența emoțională a unui individ și ducând la diferențe culturale generale în experiența și afișarea emoției. De exemplu, în multe culturi asiatice , armonia socială este prioritară  față de câștigul individual. Occidentalii din mare parte din Europa și Statele Unite acordă prioritate autopromovării individuale. Cercetările au arătat că indivizii din Statele Unite sunt mai predispuși să exprime emoții negative, cum ar fi frica, furia și dezgustul , atât singuri, cât și în prezența altora. J ap...

  Cred că d emonii epocii noastre sunt competiția și succesul cu tot cu consecințele lor, de (prea) multe ori de compromis. Sunt destui aceia care vor adaugă și progresul ca o consecință. Eu vin cu îndoiala. Ca să zorn ă i  pe arena socială de circ și glorie trebuie să ai succes (ce o mai fi și asta) sau viceversa. . Multe inepții se spun și se fac în „virtutea” acestui scop suprem. De fapt, a fi dominant pare Noua virtute. Laudele sunt  nelipsite. Doar la marginea serii se mai reglează conturile între tine și ce devii. Poate.

Un manifest anti-civilizator Subomul ( Untermenschste) un termen care a devenit cunoscut atunci când naziștii l-au folosit pentru a descrie "persoane inferioare" non-ariene denumite adesea "masă din Est". Deși a fost inventat de naziști, termenul "sub om" a fost folosit pentru prima dată de autorul americanKlux Klan, Lothrop Stoddard, în titlul cărții sale din 1922, „Revoltă împotriva civilizației” . Sigur, nu-mi propun discriminarea.. avem si noi istoria cu comunismul.. Oricât de multe studii aș fi citit eu despre dezvoltarea umană nu pot înțelege pe deplin o astfel de manifestare. Am câteva exemple ale celor care s-au ridicat "deasupra" traumei.  Da, poţi spune şi că am citit şi continui s-o fac prea mult şi de aceea poate că mi se pare neverosimil.. Nici Maslow cu piramida lui nu prea m-a ajutat în a-nţelege cum se face ca unii oameni să rămână suboameni , să nu evolueze (dacă da, foarte discontinuu) de la treapta cea mai...

https://carturesti.ro/carte/psihoterapia-lui-dumnezeu-214308672?gclid=Cj0KCQjw1a6EBhC0ARIsAOiTkrFdkh_w1CLqen1SjIV3P5596RoJsEqQ_hc87LLP3wv9L43q8iKntWsaAstfEALw_wcB Psihoterapia lui Dumnezeu.  Ce ne arată psihologia şi neurologia despre efectul de rezilien ț ă  al credinţei? Indiferent de poziționarea mea cu privire  la religie, m-a intrigat titlul acestei cărți.  Apoi am găsit un sens al ei încadrând-o în contextul operei despre rezilienț ă  al autorului și al vieții sale. Nu am fost foarte familiarizată cu conceptul de "Dumnezeu" în psihoterapie. Singurele idei pe care le cunosc sunt ideile clasice ale lui Sigmund Freud și ale lui Albert Ellis. Boris Cyrulnik are o poveste vie și tragică: supraviețuitor al Holocaustului a lucrat cu războinici copii, cu copii abandonați, cu copii lipsiți de afecțiune. Titlul provine dintr-o expresie a scriitorului Elie Wiesel: "Dumnezeu suferă pentru că răul există și am nevoie atât de mult de Dumnezeu". Deci, trebuie să îl iei p...

  Nu scriu și nu am să scriu având ca prim obiectiv numărul colosal de vizualizări. Bine-nțeles că nu mă deranjează să fiu citită, dar nu-mi imaginez cozi interminabile de oameni ahtia ți să-mi citească articolele și însemnările. De ce? Pentru ca nu așa funcționează lumea. Nu consider vizibilitatea un indicator al calității materialului și sincer, nici nu este . Nu scriu pentru toată lumea, ci doar pentru cei care (mă)-nțeleg, își propun să înțeleagă ceva nemediatizat, nu foarte familiar,  să se reflecte. În primul rând scriu pentru mine, dar nu într-un mod grotesc de egocentric. Altfel spus, nu scriu „la comandă” și nici după rețete prestabilite. Nu din orgoliu. Din respect pentru scoarța-mi cerebrală. În scris nu există rețete sau dacă da, puțin, în funcție de subiect și în funcție de cine își exprimă părerea. Încearcă să fii cât mai liber și cât se poate de personal. Nu vreau să mă las prinsă în capcan a „click b i te” sau a numărului limită de caracte...

  Vântul s-a pierdut printre firele de iarbă și petale. Cum îl mai găsesc acum? De unde să-l iau?

Nu mi s-a întâmplat, n-am făcut  nimic deosebit de ziua mea. Nimeni nu mi-a luat un an „de pe umeri”, nici înțelepciune sau  răspunsuri la marile dileme ale vieții nu mi-a oferit cineva și nici nu mi s-au „pogorat”de niciunde.. Poate am primit mai multă atenție, dar ajungem și acolo. N-am ținut  evidenț a (oricum, au fost peste așteptările mele)  a cine mi-a urat magicul „la mulți ani!”. Dar am mulțumit pentru el. Aprecierea, prefer s-o primesc pe tot parcursul anului. Nu-mi prea plac supradozele, fie ele și de apreciere și gânduri bune. Dar.. Așadar, primele ore din zi le-am dedicat mulțumirii  cu o perseverență de invidiat  la mesajele primite pe diferite canale media că doar trăim în epoca mass-mediei și a tehnologiei. Chat, grupuri, msg., apeluri tel. m i-au minunat ziua. Fiind adept a replicii din „Pygmalion” ( Bernard Shaw ) , „Tratează-i pe toți oamenii la fel”, am încercat să-i „mulțumesc” pe toți. Bine-nțeles că n-am reușit. Atenția mi ...