Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Cunoaștem cu toții basmele propriei copilării în care ne scăldam mintal și emoțional în speranțe și iluziile unui final mereu fericit că parcă te și plictiseai de la atâta fericire primită mereu la final..  Aceste rânduri sunt o pledoarie pentru ceea ce începe prost și se termină bine, puterea imaginaţiei și a cuvintelor, și nesperat (adică din nou).... despre rezilienţă, dar fără teoretizări. Când cu o seara-noapte înainte i se întoarce stomacul pe dos , îşi imaginează un pic traseul de  a doua zi până  la urgenţe. Ce să-i faci? Aşa-s oamenii când se joca prin predicţiile de-a viitorul şi se vor realişti aşteptându-se la cea mai verosimilă variantă.. Dar noaptea este magică, mai exact miezul nopţii. Ca în basme parcă, în locul calestei fermecate şi a prinţului din poveşti primeşte cea mai dulce realitate, anume starea de bine, adică înlocuirea coşmarului visceral cu o viziune şi promisiune cât se poate de realistă şi lipsită de magie şi farmec a viitorului prin însuşi preze

De-a lungul experienței mele cu psihometria, statistica, a cercetărilor realizate și alte „ciudăţenii” din acestea de-a lungul unor ani de studiu şi-n lucrul meu din prezent, m-am întâlnit la un nivel mai elaborat sau mai puțin elaborat cu necesitatea acută aproape transformată în reflex de a ,mă întreba și a revizui.  Ce anume? Pentru a nu intra în detalii obositoare care poate te-ar îndepărta definitiv cititorule, care totuși ai ajuns la acest rând (bravo, cititorule!), mă refer la exact despre ce vor fi următoarele rânduri.  Citind literatura ştiinţifică, apare întrebarea cum selectezi ceea ce citești și consideri valoros? Ei bine, cât de mare este eşantionul (numărul unităţilor investigate, de ex., numărul elevilor dintr-o clasă) cercetării? Un studiu se consider ă  cu atât mai prețios pentru perspectiva extrapolării concluziilor cercetarii cu cât eşantionul este mai mare. Dar chiar oricât de mare? Ei, nu chiar. Atenție! Acesta nu este un curs de statistici, prelucrare și int

În ultima vreme exersez să nu mă ataşez, chiar să resping totul cu excepţia oamenilor cei mai de calitate, a experienţelor şi valorilor cele mai importante pentru mine. Astfel, în  grupul meu de amici selectaţi rezonăm aproape1 la 1. Aici nu-şi  au locul false "politeţuri", obligaţii sau datorii obligate. Fără false credinţe că ni se cuvine totul sau că suntem centrul tuturor problemelor din univers, fără "promisiuni" de reciprocitare, doar cu "promisiunea" de a fi prezent (ă).  Am dobândit curiozitatea şi bucuria de a privi lumea chiar în "găurile negre" ale ei. "Promisiunile" de reciprocitate nu-si au locul aici.Certitudinile sunt arbitrare şi iluzorii. Asum asta, care-i libertatea mea.

Când s-a născut, avea deja 100 de ani și era cea mai înțeleaptă fiin ţă   în via ţă , oricat de stranie şi neverosimilă ar părea această întâmplare. Ce  lume ciudată! Vă spun că-i adevărat. . Ea vedea și asculta ce nu se vedea, dar exista și ce nu se auzea, dar era audibil. Și a tot crescut și a tot crescut. Acum crede ca va fi eternă, ce să se mai facă?Să alunece şi să se târască timpul prin ea până la infinit?

Cr Credeți sau nu, obiceiurile noastre alimentare par a fiinfluențate de stilul de muzică din fundal, arată cercetarea. Când masa (ți-)este servită probabil că ultimul lucru la care te gândeşti  este ce muzica ai iPod sau în mediul în care iei masa și la ce volum o asculți. Poate ar trebui. Credeți că aveți tendinţa să  mâncați mai sănătos când volumul muzicii este mai ridicat sau viceversa.? Cercetătorii de la Universitatea din Florida de Sud, Tampa, au făcut mai multe experimente pentru a afla. https://www.medicalne În studiu, cercetătorii au examinat efectele volumului muzicii ambientale asupra alegerilor dintre alimentele sănătoase și nesănătoase. Resursre: https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11747-018-0583-8 https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11747-018-0583-8 wstoday.com/articles/321922.php?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=weekly-us

Încercând să mă documentez pentru acest articol ca de obicei, am căutat referinţe în limba engleză dar ce crezi? Nu am găsit dintr-un simplu motiv:’you”=”tu/voi/dumneavoastră”, acoperind și plurarul și politeţea. Merg către resurse de lingvistică națională dar nici acestea nu prea există până la a lipsi cu desăvârşire, cu excepția unor adnotări mai degrabă anecdotice. Deci îmi permit să fiu maximal subiectivă și destul de nedocumentată de data aceasta. Îmi pun mai întâi o întrebare.. retorică..de fapt poți să răspunzi și tu la ea. Cum se face că  , „dumneavoastră”, un cuvant  aproape exclusiv românesc a ajuns cumva la rang de veneraţie în discursul social? Să fie expresia unei instalări în aparenţe? ?Cu toții dimpreună cu Dex-ul asociem adresarea cu dumneavoastră cu respecrul și politeţea. Așa să fie?  Ar putea fi și o neclaritate a cum ne situăm fa ţ ă  de acea persoană ca parte din expertien ţ a proprie de viaţă, care sunt granițele și limitele relaţionării? Din persp

Când este crunt de frig afar ă  și orice alee devine patinoar, când până și câinii aleargă fără țintă  pe străzi, te gândești cu toate gândurile și simţurile toate la „acasă”. Depinde mult de versatilitatea ta afectivă să faci din locul și din  oamenii prezentului tău un „acasă” mai apropiat și reconfortant. Pentru c ă f iecare are un acas ă ideal prin reamintirea si rereamintirea celui originar.   Amintirile sunt o ficţiune cu cât sunt mai indep ă rtate temporal. https://www.psychologytoday.com/us/blog/out-the-ooze/201508/home-is-where-the-heart-is-where-is-home Despre amintirile false, mai jos.