Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Pe coridoarele mall-ului,  o Agora a secolului 21,  templul contemporan al găsirilor și regăsirilor de orice fel,ea s-a reîntâlnit cu trecutul, cu fetița de 7-8 ani prin ochii unei învăţătoare de atunci, reîntâlnită acum.. În învălmăşeala surâsurilor de uimire și a emoţiilor care încă nu purtau un nume, a simțit bucuria rederularii prin faţa ochilor a trecutului acesta dulce-amar al ei.  Sinele i s-a întors pe dos. Pe lângă laudele primite după o scurtă istorisire a prezentului, a rămas cu încântarea reconstien ș tientizării unui trecut, a faptului că    evoluat din anumite puncte de vedere, surprinzător."Ce voință ai avut!" Ca o persoană care cel mai puțin în această viață agreează, are nevoie de laude, acum, după aceste clipe, a devenit mai pregătită să-și resemnifice povestea, și-a amestecat trecutul cu prezentul și și-a dat seama că interior, a rămas aceeași. Apreciază același gen de oameni care știu să nu  ignore și să-i accepte limitele în pofida distanţelor. Valor

Minuscul tratat de realism contemporan.  Nu-i pentru toat ă lumea. Trăim în timpurile în care distracția se cere a fi un mod de viață. Totul trebuie să fie amuzant şi „wow” dacă nu.... nu există, nu merită atenţie. La naiba cu subtilitatea și cu detaliile fine ale vieţii. Cine le-a mai inventat și pe ele? Cu siguranță niște oameni teribil de plicticoşi. Tristeţe, dramă, tragism? Pot deveni o sursă de distracție și de râs după negare și trimiterea îsubteranel subconştientului. Orice emoție  negativă  trebuie rapid preschimbată în veselie ca să fie amuzantă deci demnă de luat în considerare.  Cerem ajutor pentru orice, chiar pentru nimic și oferim și suntem instruiţi să oferim ajutor pentru orice, chiar pentru nimic, o neajutorare perpetuă (auto)i ndusă după asumţia c ă ceilalţi ştiu mai bine despre noi decât noi . . În modul acesta considera ă   unii oameni  că trăiesc, dar puțini s-au aflat vreodată la marginea prăpastiei sau în mijlocul oceanului fără să vrea, singuri cu

Monoxidul de carbon îţi umflă nările.  Frigul te ingheaţă. Ce voluptate să bei cafeaua neagră în frigul de ianuarie și să nu mai visezi la căldura din vara ce deja a devenit ireală și la nimic! Fără explica ț ii, visuri sau așteptări pentru c-ai înțepenit în aburul cafelei cu minte și cu trup de tot. Aici, acum ti-e via ț a.