Întâlnirea

Aud nu ştiu din ce parte întrebarea “Ce mai face doamna mea frumoasă ?”.

Să mă orientez .

Mă găsesc dintr- odată  într-o situaţie rară, mai ales că nu mi se prea întâmplă să mi se strige astfel de întrebări. De fapt, nu mi se întâmplă chiar deloc.

Ca oricărui om aflat brusc într-o situaţie neobişnuită, totuşi cu o aură de familiaritate dar prea vagă, în minte-mi răsare-ntrebarea: 

“Cu mine vorbeşte ?” 

Privesc în jur. Nimeni suficient de apropiat ca să mai audă întrebarea, cu excepţia persoanei care a adresat-o, fireşte şi se apropie. 

Deci cu mine vorbeşte. Parcă-mi sună familiară vocea si întrebarea. Cândva am mai auzit-o, dar încă nu ştiu când.

Apropierea persoanei care mai adaugă o întrebare la care răspunde tot ea, eu tăcând încontinuu, desluşeşte misterul.

- Vă mai aduceţi aminte de mine ? V-am vândut ghiocei şi lalele. 

- Aa, da, raspund cu satisfacţia clarificării totale.

- Acum nu mă mai ocup cu flori, ci cu plante decorative.

(....)

Pesemne că acesta este motivul pentru care nu am mai întâlnit-o anul acesta, cu oarecare părere de rău.

Da, da, da. Acum sigur că-mi amintesc (şi nu  doar pentru că mi s-a divulgat până la capăt situaţia) de vânzătoarea de flori.

Aceea a fost o întâmplare la fel de stranie şi încărcată afectiv ca acum, din februarie 2016.