Aud nu ştiu din ce parte întrebarea “Ce
mai face doamna mea frumoasă ?”.
Să mă orientez .
Mă găsesc dintr- odată
într-o situaţie rară, mai ales că nu mi se
prea întâmplă să mi se strige astfel de întrebări. De fapt, nu mi se întâmplă chiar deloc.
Ca oricărui om
aflat brusc într-o situaţie neobişnuită, totuşi cu o aură de
familiaritate dar prea vagă, în minte-mi răsare-ntrebarea:
“Cu mine vorbeşte ?”
Privesc în jur. Nimeni suficient
de apropiat ca să mai audă întrebarea, cu excepţia
persoanei care a adresat-o, fireşte şi se apropie.
Deci cu mine vorbeşte. Parcă-mi sună familiară vocea si întrebarea. Cândva
am mai auzit-o, dar încă nu ştiu când.
Apropierea persoanei care mai
adaugă o
întrebare la care răspunde tot ea, eu tăcând încontinuu, desluşeşte
misterul.
- Vă mai aduceţi aminte
de mine ? V-am vândut ghiocei şi lalele.
- Aa, da, raspund cu satisfacţia clarificării totale.
- Acum nu mă mai ocup cu flori, ci cu plante decorative.
(....)
Pesemne că acesta este motivul pentru care nu am mai
întâlnit-o anul acesta, cu oarecare părere de rău.
Da, da, da. Acum sigur că-mi
amintesc (şi nu doar pentru că mi s-a divulgat până la capăt situaţia) de vânzătoarea de flori.
Aceea a fost o întâmplare la fel
de stranie şi încărcată afectiv ca acum, din februarie 2016.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!