Sus, un cer delicat și aproape interzis de albastru. Jos se agită turbulențele unor false tristeți vechi într-o lume în care suferința mai ales cea socială și histrionismul au ajuns aproape un trend, o viralitate vandabile. Plângeri...cât se poate. Soluțiile se așteaptă din exterior prin dialoguri infinite și goale. Nu dialoguri platoniciene , ci poate doar platonice. Interiorul pare absent ca resrsă de valoare, pe alocuri salvatoare. Dar tot jos palpită plantele și iarba într-o bizară nebăgare în seamă. Excepțiile există, dar rămân excepții. La fel ca diferența dintre minoritate și majoritate pentru care mulți se luptă ca pentru o cauză pierdută, dar numai verbal. Vorbesc doar. Istoria este martoră. Eu încerc să surprind ansamblul și să unific josul cu susul. În ce măsura reușesc amâne o întrebare,un detaliu. Învăț de la copaci, ape și iarba asta nemișcarea și simplitatea într-o lume în care pare că nimic nu se mai observă exceptând liniile de ma...
Cititorule, aici găsești noutăți din cercetarea sănătății mintale, fotografie proprie și impresii din călătorii.