Toamna
cenușie curge peste lume ca o variație a emoției de toamnă.
Prin urmare ai observat
Lipsă de energie și oboseală?
Somn excesiv mai mult decât de obicei?
Poftă crescută de dulciuri sau alimente bogate în calorii?
Retragere socială și pierderea interesului pentru activități obișnuite?
Stare de tristețe profundă sau iritabilitate?
Iată de ce poate...
Tulburarea afectivă sezonieră (TAS) este definită în DSM-5 și ICD-11 nu ca o entitate diagnostică independentă, ci ca un specificator de „tipar sezonier”, aplicabil tulburării depresive majore (TDM) recurente și ambelor tipuri de tulburare bipolară.
Acest specificator presupune ca episoadele depresive să debuteze în mod constant într-un anumit anotimp aproape întotdeauna toamna sau iarna si
să dispară complet în restul perioadelor
este necesar ca acest tipar ciclic să fie prezent timp de cel puțin doi ani consecutivi, iar episoadele sezoniere să fie mai numeroase decât cele non-sezoniere pe parcursul întregii vieți.
Tulburarea prezintă un gradient latitudinal pronunțat, prevalența variază în funcție de localizarea geografică și de criteriile de diagnostic.
În regiuni precum Asia de Est, problemele legate de măsurare și clasificare pot influența estimările privind prevalența, în timp ce rate mai ridicate au fost raportate în zone situate mai spre extremitățile nordice sau sudice.
Datele epidemiologice și clinice asociază în mod constant un tipar sezonier cu tulburarea bipolară cunoscută anterior ca depresie maniacală,este o afecțiune psihiatrică cronică marcată de schimbări extreme ale dispoziției, energiei și nivelului de activitate, alternând între episoade de depresie și episoade de manie sau hipomanie.
În tulburarea bipolară, episoadele maniacale și hipomaniacale prezintă un vârf pronunțat în perioada primăvară-vară, în timp ce episoadele depresive se concentrează la începutul iernii.
Neurobiologia și TAS
Modelele neurobiologice existente ale tulburării afective sezoniere (TAS) subliniază două mecanisme:
perturbarea fazei circadiene, în cadrul căreia secreția prelungită de melatonină pe timpul iernii duce la desincronizarea oscilatorilor biologici centrali față de fotoperioadă,
dereglarea serotoninergică, caracterizată printr-o activitate intensificată a transportorului de serotonină (SERT) în timpul iernii.
Ambele sunt susținute de eficacitatea antidepresivă a terapiei cu lumină intensă.
Hiperfagia (senzație excesivă, continuă și greu de controlat de foame) persistentă din timpul iernii, dorința intensă de a consuma carbohidrați și creșterea în greutate urmate de o scădere a apetitului și o pierdere în greutate în timpul verii nu au fost integrate în mod sistematic într-un cadru patogenetic unitar.
Variația sezonieră a greutății
Creșterea în greutate pe timpul iernii poate să promoveze modificări
neuroinflamatorii,
neuroendocrine și
neurotransmițătoare care adâncesc și mențin stările depresive,
în timp ce pierderea în greutate pe timpul verii poate inversa aceste procese și poate reduce pragul pentru creșterea hipomanică sau maniacală.
Relația bidirecțională dintre obezitate și starea de spirit
Relația dintre obezitate și depresie este bidirecțională și solidă din punct de vedere epidemiologic. O meta-analiză de referință a unor studii longitudinale a arătat că
obezitatea inițială prezice apariția ulterioară a depresiei,
iar depresia inițială prezice apariția ulterioară a obezității.
O meta-analiză a 21 de studii, ajustată pentru a elimina erorile sistematice (bias-urile), a confirmat existența unor asocieriîn ambele direcții.
În cazul tulburarii bipolare (BD), prevalența obezității este substanțial crescută asociată independent cu
o evoluție cronică,
funcționare redusă,
comorbidități medicale mai mari și
rezultate mai slabe ale tratamentului.
Un studiu american efectuat pe 1.853 de pacienți cu tulburare bipolară de tip I (tulburarea bipolară de tip 1 este o afecțiune psihiatrică cronică definită prin cel puțin un episod maniacal complet, care durează cel puțin o săptămână sau necesită spitalizare) a asociat obezitatea cu
o comorbiditate mai mare,
o calitate a vieții mai scăzută și
o utilizare mai mare a serviciilor de urgență
în rândul adolescenților cu BD, excesul de greutate este asociat cu rezultate clinice substanțial mai proaste, inclusiv rate mai mari de tentative de suicid, spitalizare și patologie alimentară comorbidă
Concluzie
În concluzie, tulburarea afectivă sezonieră (TAS) a fost mult timp conceptualizată, în principal, ca o tulburare legată de lumină și de ritmurile circadiene.
Un studiu din 2026 propune ipoteza conform căreia adipozitatea sezonieră reprezintă un factor neurobiologic insuficient recunoscut și un potențial modulator al manifestării, severității și polarității ciclurilor afective sezoniere.
Componenta de amplificare metabolică în depresia de iarnă este susținută de dovezi mai solide, în timp ce componenta dopaminergică asociată hipomaniei de vară rămâne la stadiul de ipoteză exploratorie, necesitând investigații directe.
Referinte selective
RohanKJTermanJMIyiewuarePPerezJCamusoJAPostolacheTTet al. Prospectively assessed summer mood status in major depression, recurrent with seasonal pattern: Evidence for SAD’s construct validity. J Affect Disord. (2024) 349:32–8. doi: 10.1016/j.jad.2023.12.070.
YeomJWLeeJParkSChoCLeeH. Optimizing winter‐type seasonality criteria in East Asian populations: A machine learning approach using the seasonal pattern assessment questionnaire. Brain Behav. (2025) 15:e70834. doi: 10.1002/brb3.70834.
FicoGde ToffolMAnmellaGSagué‐VilavellaMDellinkAVerdoliniNet al. Clinical correlates of seasonality in bipolar disorder: A specifier that needs specification? Acta Psychiatr Scand. (2021) 143:162–71. doi: 10.1111/acps.13251
WilleitMPraschak-RiederNNeumeisterAZillPet al. A polymorphism (5-HTTLPR) in the serotonin transporter promoter gene is associated with DSM-IV depression subtypes in seasonal affective disorder. Mol Psychiatry. (2003) 8:942–6. doi: 10.1038/sj.mp.4001392.
MannanMMamunADoiSClavarinoA. Is there a bi-directional relationship between depression and obesity among adult men and women? Systematic review and bias-adjusted meta analysis. Asian J Psychiatr. (2016) 21:51–66. doi: 10.1016/j.ajp.2015.12.008.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!