Treceți la conținutul principal

Like!

Sindromul hubris sau mândria exagerată 2

 



https://mihaelaabagiu.blogspot.com/2021/02/sindromul-hubris-sau-mandria-exagerata-1.html

Sindromul Hubris și caracteristicile sale


Spre deosebire de majoritatea tulburărilor de personalitate, care apar la vârsta adultă timpurie, considerăm sindromul hubris ca fiind în curs de dezvoltare numai după ce puterea a fost menținută pentru o perioadă de timp și, prin urmare, se manifestă la orice vârstă. În acest sens, urmează o tradiție care recunoaște existența schimbării patologice a personalității, cum ar fi cele patru tipuri din ICD-10:

- schimbarea durabilă a personalității după traume

- boli psihiatrice, dureri cronice sau tip nespecificat


Hubris este adesea văzut ca o extindere naturală a încrederii și ambiției cerute de oricine caută putere. În timp ce mulți ar putea considera că hibris este o parte nefericită a liderilor, ei cred, de asemenea, că cel puțin un anumit nivel de hubris este prețul de plătit pentru o conducere excelentă.

Lord Owen, fost medic, politician și secretar britanic din 1977-79, și acum membru al Camerei Lorzilor și psihiatru Jonathan Davidson de la Duke University Medical Center oferă o abordare diferită asupra hibrisului, descriindu-l ca fiind un sindrom '. La fel ca în cazul oricărui sindrom, sindromul hubris se manifestă printr-o varietate de simptome și este declanșat de un declanșator, care este puterea. Trăsăturile hubristice și sindromul hubris apar după dobândirea puterii.


14 simptome ale sindromului hubris identificate de Owen și Davidson includ:


  1. Folosirea puterii pentru auto-slăvire;
  2. Un accent aproape obsesiv asupra imaginii personale;
  3. Încredere excesivă în sine, însoțită de dispreț față de sfaturi sau critici  de la ceilalți;
  4. Pierderea contactului cu realitatea;
  5. Vorbind ca un mesia;
  6. Acțiuni nesăbuite și impulsive 
  7. Incompetență Hubristică în care supraconfidența supremă duce la neatenție la detalii.


În cercetarea acestor simptome, Owen și Davidson au remarcat suprapunerea cu alte tulburări de personalitate, în special tulburarea de personalitate narcisică (NPD). Șapte dintre cele 14 simptome sunt, de asemenea, simptome ale NPD, iar 2 simptome sunt împărtășite cu tulburarea de personalitate antisocială (APD) și tulburarea de personalitate histrionică (HPD).


Resurse: 


https://academic.oup.com/brain/article/132/5/1396/354862


https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=GDaWs2ABwYIC&oi=fnd&pg=PR7&ots=g7wM7bwUTr&sig=Xa13sgdO0OOXGRH1lqkreJrBotM&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false


https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/014107680609901110


https://www.ideasforleaders.com/ideas/beware-of-hubris-syndrome-a-leadership-personality-disorder

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.