Treceți la conținutul principal

Like!

Ce este şi ce nu este art-terapia?

 https://www.youtube.com/watch?v=pcMFk2goOwc



Cum îţi este mai uşor să descoperi şi să comunici emoţiile şi gândurile tale cele mai profunde? Pe calea cogniţiei disciplinate şi riguroase sau prin lucrul cu simboluri, poveşti şi jocuri creative? 
Sau le combini?

 Art-terapia este un domeniu relativ nou şi controversat al psihoterapiei. Vei vedea mai jos de ce. 

  Art-terapia are o istorie relativ scurtă deci puţine studii despre ea.

Înființată oficial ca știință independentă în Statele Unite la sfârșitul anilor șaizeci, Art-terapia, deși încă împrumută fundamentul teoretic al psihanalizei, are propriile sale caracteristici. 

Art-terapia prezintă cele mai importante caracteristici ale terapiei prin arta, inclusiv arta în educație, comunicarea non-verbală, sensul metaforic și caracterul orientat către relații.

1. Art-terapie vs. educație prin artă

Conform lui Rubin (1978), „Poate că una dintre modalitățile prin care terapia artă diferă de artă în alte contexte este importanța relației dintre terapeut și client. Căci crearea artei în cadrul unei relații terapeutice este diferită de a lucra într-o clasă. Este un fel de situație specială protejată, în care o persoană creează un mediu fizic și psihologic în care una sau mai multe altele pot explora, extinde și înțelege pe deplin prin artă.

Art-terapia susține convingerea că toți indivizii au capacitatea de a se exprima creativ și că produsul este mai puțin important decât procesul terapeutic implicat.

2. Caracteristicile art-terapiei

- Comunicare non-verbală-este forma de bază de comunicare și este modul în care îngrijitorul și bebelușul se conectează inițial în primii ani de viață . Deoarece gândurile și sentimentele nu sunt strict verbale, terapia prin artă este deosebit de utilă pentru a ajuta indivizii să-și comunice poveștile care nu pot fi ușor disponibile prin cuvinte. Comunicarea unei memorii sau a unei povești prin modalitate artistică este uneori mai ușor tolerată decât verbalizarea.

- Metafora în terapie- „Simțirea fără simbolizare este oarbă; simbolizarea fără a simți este goală” (Gendlin, 1962). Moon (2007) spunea că toate operele de artă sunt reprezentări metaforice ale oamenilor care le creează. Imaginile metaforice pot oferi clienților și terapeuților perspective psihologice care depășesc raționalitatea liniară.

- Orientarea către relația terapeutică

Procesul terapeutic este unul eclectic și diferitele forme de art-terapie, în mare parte iau naștere din cadrul în care se practica. De exemplu, arta în mediul clinic a produs aplicații psihanalitice, în timp ce arta în medii educaționale a pus accent pe integrarea proceselor cognitive și emoționale pentru a spori dezvoltarea, motivația, comportamentul și învățarea.

 Totuși, lipsa de rigoare metodologică și inconsecvența metodelor de studiu și a măsurării  rezultatelor au împiedicat dezvoltarea art-terapiei.
Sigur este  este "appealing" si atractivă lingvistic la o primă vedere/auzire. Ceva frumos! Dar interesează ceva mai mult la o formă de psihoterapie. Rezultatele, durata etc.



https://www.researchgate.net/publication/304996838_Art_Therapy_-_A_Review_of_Methodology

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0165178119305347


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \
Trimiteți un comentariu
Read more »

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.
Trimiteți un comentariu
Read more »