Treceți la conținutul principal

Like!

Joacă, frică de halloween ? Magie?

Editat în 2021




Este Halloween. Imi amintesc cum paginile promovatoare ale religiei şi tradiţiilor româneşti manifestau isterie cumva cu valenţe psihotice abundând încă de câteva zile înainte în articole care deplângeau biata noastră ţară care s- a dat pe mâna necuratului de tot, alegând să sărbatorească  moartea, nu viaţa. Oamenilor, v-aţi pierdut capacitatea da de a juca, de a gândi, imagina? 
Credeţi că acei copii prinşi în festivalul dovlecilor şi al balului mascat,  în jocuri de rol care să le dezvolte exact abilităţile despre care  spuneam înainte, poate chiar empatia, percep mortuarul la care vă referiţi voi, adulţii care nu se mai joacă cu ei? 

Aceasta nu este  desigur o întrebare retorică.

Ce declanşează-n tine cuvântul “halloween” ?
·        frică, frisoane, căldură, amuzament,
·        ocazia de joacă, de disociere voluntară temporara, de “schimbare” de identitate de moment,
·        surpriză la constatarea isteriei colective şi poate amuzament din nou,
·        dezgust, gustul pentru macabru, ..nimic ?

Frica este o emoție umană puternică și primitivă. Ea ne avertizează cu privire la prezența pericolului și a fost esențială în menținerea în viață a strămoșilor noștri. Frica are doua forme de manifestare: biochimica și emoționala. Răspunsul biochimic este universal, în timp ce răspunsul emoțional este foarte individualizat.

Reacția biochimică a fricii

Încearcă să-ţi reaminteşti ce s-a întâmplat în corpul tău la cea mai recentă sperietură şi ce-ai simţit, ce a fost în mintea ta. 

Când ne confruntăm cu un pericol perceput, corpul răspunde în mod specific. Reacțiile fizice la frică includ transpirația, frecvența cardiacă crescută și nivelurile ridicate de adrenalină.
Acest răspuns fizic este uneori cunoscut ca răspunsul "luptă sau fugi", în care organismul se pregătește fie să intre în luptă, fie să fugă.
Această reacție biochimică este probabil o evoluție ancestrala. Este un răspuns automat și este crucial pentru supraviețuire.

Răspunsul emoțional la frică

Dacă reacţia biochimică este universală în organismul sănătos (se crede că leziunile de amigdala din creier inhibă frică, totuşi e un subiect controversat, de interpretare, vezi în referinţe), răspunsul emoţional la frică este foarte personalizat. Unii oameni sunt “dependenţi de adrenalină”, iubitori şi participanţi în sporturi extreme şi în alte situaţii care provoacă frică. Alţii au o reacţie negativă la sentimentul de frică, evitând situaţiile care provoacă frică.

Deci deşi reacţia fizică este aceeaşi, frică poate fi percepută ca fiind pozitivă sau negativă.
Mai multe, în referinţe.

Acomodarea la frică

Expunerea repetată la situaţii similare conduce la familiaritate. Acest lucru reduce foarte mult atât răspunsul de teamă cât şi emoţia rezultată, de exemplu, conducând “dependenţi de adrenalină” în căutarea de emoţii tot mai intense.

Pe acest principiu se formează baza unor tratamente pentru fobii (anxietate crescută cu obiect bine definit), care depind de reducerea lentă a răspunsului la frică, făcându-l să se simtă familiar.

Tu ce faci de Halloween ?

Urmăreşti filme înfricoşătoare şi întinzi capcane nevinovate pentru cei dragi sau necunoscuţi ? În mod voluntar, ne expunem fricii la petreceri unde ştim că gazdele noastre au o serie de evenimente planificate pentru a ne terifia.

A te speria în scopul distracţiei, al jocului, pare contraintuitiv, dar se manifestă în majoritatea culturilor.
Dar ce se află în spatele fricii distractive ? Se pare că este vorba despre modul în care este experimentată frica.
Cercetătorii, printre care sociologi şi psihiatri, care au studiat recent fenomenul au găsit următoarele posibile motive pentru plăcerea fricii de Halloween.
Te regăseşti în vreunul ?

1)    Oamenii cărora le place să simta frica se pot simți recompensati.

Există dovezi că persoanele care se bucură de vizionarea filmelor de groază au o chimie a creierului care diferă de oamenii care nu preferă aceasta activitate.  Dopamina este responsabilă de sentimentele de realizare și de recompense, dar este, de asemenea, legată de emoții negative cum ar fi frica.
Adrenalina, care este eliberată și în momente periculoase, este, de asemenea, percepută ca fiind plăcută de unii - de aici termenul de  “dependenti de adrenalină”,  pentru cei care iubesc parașutismul și alte activități extreme.
Mai multe, in referințe.

2)    Situațiile emoționale intense sunt mai memorabile și pot aduce oamenii împreună.

Emoţiile intense împărtăşite contribuie la crearea şi menţinerea coeziunii de grup.

3)    Tipul de frică potrivit în locul potrivit

Distracţia de Halloween este că se poate experimenta frică fără nicio ameninţare reală. O mulţime de oameni se bucură, de asemenea, de situaţii înfricoşătoare, deoarece le lasă un sentiment de încredere în sine la final.

Deci ce efect va avea această teamă controlată experimentată într-un mediu previzibil ? Cel mai probabil, niciunul pentru că vom alege să simţim frică, pentru că o să o primim de Halloween, suntem invitaţi să o primim, să ne jucăm, nu va avea nicio putere în timp asupra noastră (exceptând câteva palpitaţii poate în prezent).

Totuşi, există o fobie de halloween.

Samhainophobia

Samhainofobia ar putea fi declanşată de diferiţi factori. Cu toate acestea, cel mai important motiv este un episod negativ sau traumatic legat de Halloween. Mai multe despre factorii declanşatori, ritualurile şi credinţele de Halloween, mai jos.

Referinţe:  





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.