În faţa
biroului pentru eliberare de acte aşteaptă să intre 2
persoane. Pentru simplificarea înţelegerii situaţiei şi nu a
personalităţii lor, le numesc A şi B, alfabetul se va completa pe
parcurs cu litere (persoane).
C şi D se
apropie aproape simultan de intrare. Să spunem la 2 paşi diferenţă. C se grăbeşte
înainte pe motiv că are doar de întrebat ceva la birou.
Între timp A intră. Au rămas B, C şi D.
Apare şi E care
adresează întrebări publicului de pe hol şi se aşează în rând
după C, în faţă lui D, nu dupa D. Cere
permisiunea de a intră înaintea lui B invocând un
oarecare motiv asemănător cu al
lui C.
Acum B este în situaţia
decidentului: să acorde/
nu permisiunea lui E de a intra înaintea lui şi
implicit înaintea lui C şi D.
Între timp mai apar şi F şi G.
Între timp A iese şi nimeni
nu intră.
B nu se hotărăşte încă ce să răspundă întrebării lui E
deci ce să facă.
Un spectacol de mimă –
pantomimă al privirilor şi al gesturilor abundente şi totuşi
nespunand nimic în muţenia lor se dezvoltă între toţi
actorii, adică lieterele de pe hol.
Ridicări de umeri, ochi măriţi şi mâini fluturând definesc zeci de secunde în care nimic nu se întamplă.
D se retrage din joc insuficient
de curios despre deznodământul acestui experiment social spontan arzător cu gândul:
Mai este şi mâine o
zi.. şi a mai fost.