Depresia rezistentă la tratament si tratamentul combinat
Depresia (tulburarea depresivă majoră) este o tulburare a dispoziției care provoacă tristețe persistentă, pierderea interesului și oboseală fizică sau/si emoțională.
La nivel global, se estimează că 5% dintre adulți suferă de depresie. Aceasta afectează aproximativ 332 de milioane de oameni din întreaga lume, prevalența fiind de aproximativ 1,5 ori mai mare la femei decât la bărbați. În Statele Unite, ratele depresiei majore sunt chiar mai mari, fiind estimate la 8,3%.
Tulburarea depresivă majoră (TDM) și tulburările de dispoziție asociate reprezintă o provocare semnificativă pentru societatea psihiatrică.
Din cauza
- criteriilor de diagnostic deficitare și
- a stigmatului social care înconjoară depresia în rândul pacienților, simptomele depresive au fost înrădăcinate în stilul de viață.
Psihoterapie și tratament farmaceutic
Meta-analiza „ Modifiers in Effects of Combined Pharmacotherapy and Psychotherapy versus Pharmacotherapy Alone for Adult Depression: An Individual Participant Data Meta-Analysis” din acest an a a cercetat datele individuale ale participanților, adică integrarea statistică a datelor unor participanți specifici, provenite din 31 de studii anterioare, pentru a identifica modificatorii efectului.
Tratamentul combinat a fost mai eficient decât farmacoterapia administrată singură, indiferent de orice caracteristici socio-demografice sau clinice, cum ar fi sexul, vârsta, educația, etnia, severitatea sau comorbiditatea. Singura lipsă de diferență a fost constatată în
studiile care au utilizat inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ca medicație antidepresivă sau
în cele care au fost efectuate în subgrupuri specifice, cum ar fi pacienții cu comorbidități.
Dacă farmacoterapia a fost administrată conform ghidurilor de tratament, diferența dintre farmacoterapia administrată singură și tratamentul combinat a fost mai mică. Totuși,este constatări nu au fost confirmate în analizele ulterioare.
În plus, mai multe caracteristici legate de
severitate și comorbiditate, precum și
de șomaj,
au fost asociate cu simptome depresive mai crescute după tratament, indiferent de tratamentul primit de participant.
Tratamentul combinat este cea mai bună opțiune de tratament pentru depresie. Farmacoterapia administrată adecvat ar putea reduce nevoia de psihoterapie suplimentară dacă psihoterapia nu este disponibilă sau nu este conform dorințelor pacientului.
Tulburarea depresivă majoră (TDM) este o afecțiune eterogenă care se poate manifesta în orice moment al vieții, iar aproximativ 30% dintre pacienți sunt rezistenți la tratamentele convenționale. Este important de menționat că TDM este frecvent asociată cu autovătămare non-suicidară și comportamente suicidare. Intimidarea (ca victimă sau infractor) crește și mai mult riscul de rezultate adverse pe termen scurt și lung.
Unele studii interdisciplinare s-au intrebat cât este de eficient tratamentul convențional pentru tulburarea depresivă majoră/anxietate?
Ce facem cu depresia rezistenta la tratament?
Este binecunoscut faptul că rata de remisie a medicamentelor antidepresive utilizate în mod obișnuit este scăzută, doar o treime dintre pacienți răspunzând la tratament. Acești indivizi care nu prezintă beneficii semnificative în urma medicamentelor sunt clasificați ca având depresie rezistentă la tratament (TRD.
Chiar și cu diverse definiții, nu există o definiție clară și cuprinzătoare a TRD, aceasta fiind încă o provocare semnificativă pentru comunitatea psihiatrică. Mulți pacienți cu TRD sunt clasificați ca
• non-respondenți sau
• parțial respondenți.
O terapie independentă cu orice medicament antidepresiv nu reușește să remită TDM la pacienții cu tulburări psihiatrice coexistente. Există provocări semnificative asociate cu TRD, inclusiv
• lipsa unui acord asupra definiției sale,
• a unor criterii clare pentru clasificarea pacienților cu TRD,
• a unei abordări diagnostice distincte și
• a unei strategii terapeutice puternice specializate pentru pacienții cu TRD.
Noi terapii non-farmacologice
Noile abordări terapeutice pentru TRD au primit o atenție sporită în ultimii ani. Terapiile noi și emergente pentru TRD sunt rezumate în continuare și evidențiază mecanismele lor de acțiune, principalele descoperiri și starea actuală.
• Ketamina, un antagonist care regleaza transmiterea glutamatului și plasticitatea sinaptică, producând efecte antidepresive rapid și este acum aprobată de FDA sub formă de esketamină intranazală utilizată alături de antidepresivele orale.
• Psilocibina, un agonist al receptorilor serotoninei , sporește neuroplasticitatea și perturbă tiparele de gândire maladaptive, îmbunătățind simptomele depresive - în special atunci când este combinată cu psihoterapia - reorganizând în același timp conectivitatea creierului și oferind potențiale efecte de lungă durată; este în prezent în curs de studii clinice cu rezultate promițătoare în TRD.
• Stimularea intermitentă prin burst theta (iTBS), o tehnică neuromodulatoare neinvazivă care modulează activitatea și plasticitatea neuronală, a primit recent și aprobarea FDA pentru TRD, demonstrând efecte antidepresive susținute cu sesiuni repetate la pacienții care nu răspund la medicamente.
Factori neurobiologici
O parte dintre pacienți nu reușesc să obțină remisia în ciuda administrării multiplelor medicamente antidepresive. Dovezile tot mai mari indică faptul că există
• dereglarea axei hipotalamo-hipofizo-adrenale (HPA),
• modificările epigenetice,
• neuroinflamația
În special, rezistența prelungită la receptorii glucocorticoizi (GR) indusă de stres, hipercortisolemia persistentă și nivelurile crescute de citokine proinflamatorii contribuie la
• neurotoxicitate,
• atrofie hipocampică și
• neuroplasticitate afectată,
agravând simptomele depresive și reducând răspunsul la tratament.
Această analiză integrează descoperirile recente privind interacțiunea complexă dintre disfuncția axei HPA, răspunsurile neuroimune și tulburările metabolice în TRD, evidențiind în același timp noi căi terapeutice, cum ar fi
1. ketamina,
2. agenții antiinflamatori.
În plus, a fost analizată și perturbarea barierei hematoencefalice, ca unul dintre mecanismele TRD. O înțelegere mai profundă a acestor mecanisme va permite dezvoltarea unor strategii de tratament personalizate pentru a îmbunătăți rezultatele clinice pentru pacienții cu TRD.
Concluzie
Tulburarea depresivă majoră nu este unilaterală, ci complexă.
Există îndoieli asupra diagnosticului și tratamentele convenționale nu oferă rezultate durabile în mare parte.
La intersecția cu neurobiologia se caută noi modalități nonfarmacologice de tratament. Printre altele menționate mai sus, psihoterapia este menționată pe alocuri ca fiind o soluție împreună cu un alt tratament.
Multe studii științifice au limite care au nevooie să fie depășite.
Referințe selective:
Serafini G, Aguglia A, Amerio A, Canepa G, Adavastro G, Conigliaro C, et al. The relationship between bullying victimization and perpetration and non-suicidal self-injury: a systematic review. Child Psychiatry Hum Dev. 2023;54:154–75. https://doi. org/10.1007/s10578-021-01231-5. 3. van Dijk DA, van den Boogaard TM.
Shelton RC, Osuntokun O, Heinloth AN, Corya SA. Therapeutic options for treatment-resistant depression. CNS Drugs. 2010;24:131–61. https://doi.org/10.2165/11530280-000000000- 00000.
Husain MI, Blumberger DM, Castle DJ, Ledwos N, Fellows E, Jones BDM, et al. Psilocybin for treatment-resistant depression without psychedelic effects: study protocol for a 4-week, doubleblind, proof-of-concept randomised controlled trial. BJPsych Open. 2023;9:e134. https://doi.org/10.1192/bjo.2023.535.
Goodwin GM, Croal M, Feifel D, Kelly JR, Marwood L, Mistry S, et al. Psilocybin for treatment resistant depression in patients taking a concomitant SSRI medication. Neuropsychopharmacology. 2023;48:1492–99. https://doi.org/10.1038/s41386-023-0164 8-7.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!