Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Aceasta a fost mini-călătoria cea mai contrastantă emoţional din ultimul timp. A debutat cu o explorare de nevoie nu a falezelor maritime, ci în căutare de super-market-uri la ora 4 p. m. pentrtu că arta nu te hrăneşte decât metaforic. Un prilej de a descoperi Locuri feerice. M-am bucurat să mă hrănesc și cu arta, după celălalt tip de hrană, prânzul. Totul a continuat cu o feerie a pescăruşilor și a sunetelor tânguitoare, a algelor, a valurilor în aroma sărată și cu atingeri solare și de briză. S-a finalizat cu o furtună maritimă apologetica de te lua vântul de tot.

Timpul trece și nu se mai întoarce. Aceasta e aproape o axiomă euclidiană despre timp și spațiu pe care oricine o cunoaște și nimeni nu are nevoie de o demonstrație sau argumentare. A vrnit toamna și amintirile se năpustesc în în ritmul și cu zgomotul picăturilor unei ploi repezi. Conştientizezi tot mai mult puterea prezentului, a clipei care nu se repetă. 9 septembrie, întâia zi de școalaă.Mă copleşeşte brusc o tristeţe temporară, parcă o melancolie venită din neant care și dispare la fel de brusc cum a apărut. Nu prea caut explicații, nu o țin în prezent întrucât nu resimt vreo conotaţie dramatico-emoțională și de niciun alt fel. Nu-mi atrage prea mult atenția momentul, nu porea-l găsesc ofertant . Sunt sigură că unii (să nu spun totuși prea mulți) psihologi, cu precădere psihanalişti, s-ar grăbi să interpreteze ca o copilărie adusa-n prezent. Alții s-ar putea să mă invite la o analiză, poate chiar transgenerațională. Aș răspunde complezent și prea politicos cu un „nu, mulț

Trupul ei este un sanctuar al emoţiilor și al amprentelor, al facerii,  desfacerii  și nefacerii, al posibilului și imposibilului, dar îmbinate atât de strâns ca nici nu mai știi care-s care. Are încrustate-n trup  autostrăzi cu sens..unic, care duc și aduc oriunde și de oriunde, dar nu pe oricine/orice. Trebuie străbătute cu grijă și fineţe fibrele corpului acesta, conectate cu fragilitatea creierului. Rândurile de mai jos nu prea sunt citate-n opere. Cum trăim în epoca în care cărțile se scriu după cărți, de data aceasta eu am unic ghid aproape gândirea mea. Ce ne sunt corpurile? Au fost, repudiate în cultura occidentală în raport cu spiritul, "sufletul"(o noţiune goală de conţinut , în opinia mea.. nu înseamnă nimic)Deci  ce ne sunt corpurile? O grămada de oase, muşchi tendoane, trăiri, tristeţi, bucurii, disperare și extaz. Nu, nu sunt metafore. Poate că te surprinde cum amestec materialul cu imaterialul enumerând. Mai porți în și sub pielea ta lovituri

Lecția  distragerii atenţiei  Ce dacă pielea este colorată în nuanţe de vineţiu și apus de soare ca de o pensulă a unui pictor impresionist? Firesc. În această lecție a distragerii atenţiei altceva  m- a acaparat. A fost promisiunea unui aer pur din înălţimi, oglinda unor ape  (nu te gândi l la narcisism!) , multe nuanţe de albastru, noi teritorii și oameni ce se așteptau descoperite/descoperiţi poate. Ba chiar m-am concentrat/meditat nu în poziția yog a , ci fiind prezent ă cu    sautodisciplină.Nu poziția este esenţa unei astfel de practici. Ei, am făcut-o în picioare. Am întâlnit italieni care discutau cu privirea scufundată în apă.N-am înțeles nimic din italiana lor, un grup de motociclişti unguri care au fost identificabili de mine prin limbaj deși limb a-mi rămâne straină . Am privit şirul lung de scări pe care doar l-am privit, , străbătând doar câteva din circumstanțe de neignorat și am inspirat prelung cu capul în nori.

..deşi nu vreau să nu generalizez! În această dimineață din var a pe sfârşite (sper eu, știu că iubitori ai verii nu o să mă-nţelegeţi!) aerul a devenit mai respirabil în răcoarea lui amestecată cu triluri de rândunele, vrăbii și guguştiuci, dar amestecat în această dimineață și cu sunetele unei rămăşiţe de petreceri de pomină începute cu o seară înainte. Poate a fost aniversarea cuiva sau lipsa sensului existenţial, din a nu ști ce să facă mai proactiv cu propria viață.....Iar în virtutea inerţiei sau a pierderii indubitabile a noţiunii timpului, dacă or fi avut cunoștința de asta vreodată (oricum timpul e subiectiv , relativ), continuau în zorii unui început de nouă zi. Probabil ca totul s-a teminat când toți s-au prăbușit dramatic sau nu chiar pe jos, printre sticlele goale. Cu toate încercările mele de acceptare, toleranţă şi detaşare, tot c red că mi-a crescut incomensurabil neuroticismul. Nicio tragedie., e reversibil faptul, sunt sigură.Voi scrie în curând despr

Prieteniile se fac, se desfac pe ne ş tiute. * Anecdotă: Doi prieteni (cel mai probabil unul extravertit (E), celălalt introvertit (I), vei vedea de ce)  se întâlnesc la o discuţie.  E: De ce nu vorbeşti şi tu mai mult?  I: Eu nu înţeleg de ce eşti atât de lastfel, spune E.  I îi răspunde printr-un exemplu. Eu cunosc doi cei mai buni prieteni care conversează astfel: - Ce mai faci tu? - Ce să mai fac? Imaginează-ţi un limbaj non-verbal, mimic, mai prezent şi nuanţat decât cel verbal. Nu sunt sigură c ă  toţi au înţeles. Nu vă simţiţi vizaţ i, nu e nicio ironie! Dar nu intru-n detalii privind personalitatea: schizotipia etc. si nici pe Mircea Eliade cu fragmentul lui despre prietenie nu-l voi cita sau studii/cercetări. ** Cred c ă  atunci c ând încetezi să mai fii prieten(a) cu o persoană nu înseamnă în niciun caz că nu aţi fost niciodată prieteni(e) (o concluzie culpabilizant nă de a   fi cumva fatalist ă, cum am mai auzit-o ). Înseamnă doar că timpul şi viaţa v-au ampre

Am plecat de-acasă cu promisiunea ploii, dar fără umbrelă. Începusem să-mi imaginez deja picăturile mari și transparente rostogolindu-se pe geamuri, dar nu și pe trupul meu. Am așteptat cât am așteptat, dar nu prea mult pentru că mi-am adus aminte de o credința interioară: „Nu te aştepta la nimic!” Încerc.Adevărul este că nu exista niciun semn exterior al unei viitoare ploi. Doar o prognoză meteo nereuşita care nici nu prea mai avea răsunet în mintea mea și care a dispărut complet când am ajuns în taxi. Aici m-au străbătut niște valuri de căldura și curenţi mai ceva ca-n Sahara. N-am să insist pe faptul că m-a tras curentul pentru că niciun efect negativ al curentului nu este documentat de specialişti. Pe cele două geamuri din faţă și alte orificii ale vehiculului aveam acces la o climă dintr-o regiune exotică fără a pleca într-o adevărata călătorie. Așa, printre păsări, claxoane, unde radio (nici nu mai discut despre asta) și promițătoare raze solare ajung pe Podul Gr