Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?

Atunci când oamenii aud despre umor sau se gandesc la umor ei cred de multe ori că acesta înseamnă a fi un actor de comedie sau.. un clovn, sau  a fi în mod natural carismatic sau extravertit. Eu sunt o introvertită mult mai mult decât o extravertită. Nu sunt cea mai amuzantă persoană dintr-o încăpere şi nici nu fac în mod constant glume. Te-ai putea întreba.. atunci de ce mă interesează acest subiect ? Aaa.. vreau să aflu cum aş putea să am umor dacă nu am... este ca un fel de exerciţiu de dezvoltare personală. Ar putea fi şi asta. Interesul meu pentru acest subiect a apărut în mod empiric de la nivelul observaţiei. Observaţia a ce ? Mai întâi a replicilor din desenele animate (Walt Disney, mai ales, desigur) şi din filme. Apoi din interacţiunile oamenilor din jurul meu, începând să mă intereseze deja şi efectele umorului asupra lor şi.... a mea. Şi a continuat prin lecturi . Prin urmare Voi scrie despre umor, simt al umorului într-un sens mai degrabă ştiinţi

“ Trecutul este un abis f ă r ă fund care înghite toate lucrurile pasagere; iar viitorul, un alt abis de nep ă truns; unul se scurge continuu în cel ă lalt; viitorul se descarc ă în trecut curgând prin prezent; noi suntem plasa ţ i între aceste dou ă abisuri ş i sim ţ im asta; c ă ci sim ţ im scurgerea viitorului în trecut; aceast ă situa ţ ie face prezentul s ă fie deasupra abisului.” Citirea acestei fraze a filozofului ş i teologului Pierre Nicole m-a tulburat ş i…. inspirat în a scrie despre “Acum”. “Acum” are leg ă tur ă cu "Atunci" . “Acum” este de fapt atunci ş i atunci este “Acum”. Când c ă l ă toresc nu iau c ă r ţ i cu min e pentru c ă nu citesc atunci. În acele momente exist ă doar ce este în afara mea. Tr ă iesc prezentul la modul absolut. Privesc în jur, admir, înregistrez senzorial ş i fotografic. Poate îmi ş i imaginez. Numai apoi procesez informa ţ iile (con ş tient, cred), reflectez ş i.... eventual editez fotograf

Sunt amator în fotografie demult.. s ă spunem de la 16 ani. Ş i mai de demult scriu. S ă spunem din clasa a treia.  De-atunci de când st ă team în curte sau pe treptele blocului cu amicii ş i scriam compuneri ş i a început s ă -mi plac ă , ş i mie ş i lor. Ş i mi-a pl ă cut mult ă vreme apoi. Ce anume?  Eu le spun simplu, gânduri sau gânduri despre emo ţ ii sau despre ce întâmpl ă ş i mi se întâmpl ă pentru c ă nu este vorba despre poezie, nici despre proz ă ş i nici despre alte specii asemenea, cum poate v-a ţ i putea gândi . Sau poate este despre o îmbinare minimal ă ş i neinten ţ ionat ă   a tuturor acestora în propor ţ ii inegale sau…. orice altceva. Mai de curând a început s ă m ă inspire fotografia în a scrie ş i invers. Astfel c ă în prezent fotografiile îmi sunt înso ţ ite uneori de câteva rânduri. Aceasta se va întâmpla ş i aici (de fapt, deja se întâmpl ă  ş i  deja s-a   întâmplat, vezi "Atunci" ). Mai mult, în cur

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei   ş i a celor cu care urma s ă   se întâlneasc ă . Mergea în fa ţ a blocului pentru a

Kenneth I. Pargament este cunoscut pentru activitatea sa ştiinţifică privind rolul religiei în domeniul sănătăţii mintale. Oamenii apelează adesea la credinţa lor ca sprijin în momentele cele mai stresante. Aceasta se întâmplă mai ales în unele grupuri, cum ar fi persoanele în vârstă şi grupurile minoritare care sunt mai predispuse  să caute ajutor  în credinţă decât în familie, prieteni şi sistemul de sănătate.  Studiile empirice arată că în cazul persoanelor cu stres major,  cum ar fi dezastrele  naturale, boală, pierderea celor dragi, religia şi spiritualitatea sunt în general utile pentru a face faţă, în special persoanelor cu cele mai puţine resurse şi care se confruntă cu cele mai incontrolabile probleme. Există mai multe forme de coping (adaptare) religioase, iar unele sunt mai utile decât altele. Şi unele şi altele pot fi surse de stres. Cum folosesc psihologii religia şi spiritualitatea în practica clinică de azi ? Ce spuneau/făceau S. Freud  şi B.F. Skinn

In aceasta categorie vor exista articole din domenii cum ar fi psihoterapie, neurostiinte, patologie, psihologia sanatatii, sanatate mentala cu care am rezonat in momentul citirii ca mod de prezentare a informatiilor si a calitatii surselor bibliografice. O mostra din ce va urma in directa legatura cu ce se intampla pe acest blog Ce se intampla in creier atunci cand scriem?           Neurologii au folosit scanere fMRI pentru a urmări activitatea creierului scriitorilor cu experien ț ă ș i a celor novici in timp ce scriau un fragment de fic ț iune (nu va fi cazul pe acest blog). Cercetatorii de la Universitatea din Greifswald din Germania , au observat o re ț ea largă de regiuni din creier care lucrează împreună in timp ce oamenii produc povestile lor . Dar au existat diferen ț e notabile între cele două grupuri de subiec ț i . Scriitorii cu experien ț ă au prezentat unele similitudini cu oamenii care sunt califica ț i la alte ac ț iuni complexe , cum ar fi muzica sau sportul