Din punct de vedere istoric, solitudinea fost o experiență psihologică puțin studiată. Poate că solitudinea a fost trecută cu vederea deoarece este de obicei destul de banală și este deseori confundată cu singurătatea.
Atunci când experiențele de singurătate sunt demne de remarcat, acest lucru se datorează faptului că sunt considerate negative.
Într-adevăr, solitudinea este adesea echivalată cu experiența aversivă a singurătății. Chiar și definițiile din dicționare confundă solitudinea cu singurătatea. Totuși, deși solitudinea necesită să fii singur, ea nu necesită singurătate.
Poți fi în solitidine fără să te simți singur și te poți simți singur atunci când ești în companie. Solitudinea și singurătatea sunt diferențiabile. În plus, deși singurătatea are costuri clare , beneficiile solitudinii
um ar fi
creativitatea și
spiritualitatea sporite
au câștigat teren în cercetarea psihologică.
În ciuda presupuselor avantaje ale solitudinii, oamenii o pot găsi respingătoare, detalii mai jos.
Singurătatea și dovezi din teoria autodeterminării
Studiile asupra solitudinii au definit în mod obișnuit experiența ca implicând singurătatea fizică, precum și libertatea de activități specifice, concentrate, o stare față de care oamenii sunt în general aversi,găsind-o neplacută.
O modalitate de a spori plăcerea în timpul experiențelor de singurătate este de a le aborda cu un sentiment de
alegere și
autonomie.
Există dovezi că respectivul conținut al cognițiilor oamenilor este unul dintre factorii care afectează timpul petrecut în singurătate. Cu toate acestea, o mare parte din aceste cercetări s-a concentrat pe explicarea motivului pentru care singurătatea poate fi neplăcută.
De exemplu, Slepian și colab. (2019) au arătat că reflecția asupra secretelor în timpul singurătății a făcut ca experiența să fie obositoare și izolantă. Aceste rezultate ridică întrebarea dacă oamenii pot învăța să abordeze cognițiile lor în timpul singurătății pentru a spori, mai degrabă decât a diminua, experiența.
Cum sa fac?
O posibilă strategie de amplificare provine din dovezile emergente din teoria autodeterminării care sugerează că plăcerea oamenilor în momentul prezent poate fi amplificată sau subminată în funcție de ceea ce gândesc, în special, de ceea ce își amintesc. S-a arătat că amintirile episodice pot prezice bunăstarea „în aici și acum”.
Mai exact, s-a constatat că amintirile asociate cu satisfacerea nevoilor psihologice de bază consolidează fericirea din momentul prezent și cea viitoare.
Urmărirea obiectivelor intrinseci, cum ar fi
atingerea dezvoltării personale,
relațiile apropiate și
sprijinirea comunității,
este mai propice satisfacției nevoilor decât obiectivele extrinseci pentru lucruri precum
bogăția,
faima și
imaginea.
Extinzând acest lucru, unele dovezi au demonstrat că amintirea memoriilor asociate cu obiective intrinseci (față de obiectivele non-intrinseci) duce la bunăstare în momentul prezent și în viitor, explicată în mare măsură prin calitatea lor de satisfacere a nevoilor.
În plus, deși amintirile intrinseci și extrinseci s-au dovedit a fi echivalente în ceea ce privește calitatea lor de satisfacere a nevoilor, doar satisfacția nevoilor din amintirile intrinseci a îmbunătățit treptat experiența momentului prezent.
Singurătatea pare benefică indiferent de conținutul amintirilor. Deși amintirile diferite variază în ceea ce privește calitatea satisfacției nevoilor, acest lucru nu pare să afecteze beneficiile solitudinii.
Visul american și motivația intrinsecă/extrinsecă
Ferber și colaboratorii (3024) au obsrvat o preferinta pentru mindfulness în contextul solitudinii.
În studiul meta-analitic „A meta-analysis of the dark side of the American dream: Evidence for the universal wellness costs of prioritizing extrinsic over intrinsic goals” (2023) cercetatorii au arătat cum conținutul intrinsec și extrinsec al aspirațiilor oamenilor le afectează în mod diferențiat bunăstarea.
O bază de dovezi care se întinde pe aproape 30 de ani indică faptul că concentrarea pe obiective intrinseci (cum ar fi
creșterea,
relațiile,
donațiile în comunitate și
sănătatea)
promovează bunăstarea, în timp ce concentrarea pe obiective extrinseci (cum ar fi bogăția, faima și frumusețea) descurajează bunăstarea.
Cu toate acestea, baza de dovezi conține excepții, iar unii autori au susținut că concentrarea pe obiective extrinseci ar putea să nu fie universal dăunătoare.
Referințe selective:
Kim, D. A., Benjamin, E. J., Fowler, J. H., & Christakis, N. A. (2016). Social connectedness is associated with fibrinogen level in a human social network. Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, 283(1837), 20160958.
Long, C. R., & Averill, J. R. (2003). Solitude: An exploration of benefits of being alone. Journal for the Theory of Social Behaviour, 33(1), 21–44. https://doi.org/10.1111/1468-5914.00204
Rico-Uribe, L. A., Caballero, F. F., Martín-María, N., Cabello, M., Ayuso-Mateos, J. L., & Miret, M. (2018). Association of loneliness with all-cause mortality: A meta-analysis. PLoS ONE, 13(1), e0190033. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0190033
Nguyen, T.-V. T., Werner, K. M., & Soenens, B. (2019). Embracing me-time: Motivation for solitude during transition to college. Motivation and Emotion, 43(4), 571–591. https://doi.org/10.1007/s11031-019-09759-9
Brown, K. W., & Ryan, R. M. (2003). The benefits of being present: Mindfulness and its role in psychological well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 84(4), 822–848. https://doi.org/10.1037/0022-3514.84.4.822
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!