Pe val

 

Această vizită a tărâmului maritim a fost de data aceasta învolburată de senzaţii și emoții complicate,asemenea unui val. Ca de obicei mi-am structurat experiența prin fotografie și filmări deși exista cercetări care au concluzionat că momentul fotografiat nu rămâne în memorie fidel. La mine nu se-ntâmplă asta/ nu s-a întâmplat până acum.

Am plecat cu soarele în și pe fata și am continuat să merg astfel tot drumul. Un soare care-ţi usucă epiderma şi-ţi generează o sete care poate fi satisfăcută doar prin litri de apă rece. Nu mai menționez urmările și nici alte aspecte negative pentru că nu acesta este scopul articolului. Nu sunt o persoană optimistă , dar nici pesimista nu sunt. 

Pe drum, mi-am relaxat privirea în câmpurile istacojii și parcă senzația de arşiţă s-a mai domolit (distragerea atenţiei, da). Păsările care traversau cerul mult prea repede pentru a fi surprinse chiar și cu privirea.

M-am regăsit în tendinţa mea de a fi matinală. Acum, a fost cea mai bună decizie să ies pe ușa hotelului la ora 7 a.m. 

Apoi, scoici, nuferi, miros de sare, sunet de mare amestecat cu.. iz de sezon estival. Holuri colorate acaparat atenția.

Un telefon stilul anilor ‘80 mi-au m-a transportat în copilăria mea foarte mică.

O pisică/un pisic și-a încolăcit coad după piciorul meu și parcă mi-a suscitat ceva sentiment de simpatie.