Într-un studiu recent de imagistică despre optimism, neurocercetătorii au descoperit date interesante:
- optimiștii aveau modele similare de activitate într-o regiune cheie a creierului atunci când își imaginau evenimente viitoare,
- dar modelele cerebrale ale fiecărui pesimist erau unice.
„Avem tendința să ne gândim la imaginarea viitorului ca la un act profund personal și subiectiv”, spune Kuniaki Yanagisawa, autorul principal al studiului (2025) și psiholog la Universitatea Kobe din Japonia.
„Studiul publicat cu câteva zile în urmă însă, arată că – în special pentru optimiști – modul în care creierul nostru face acest lucru poate fi similar” și sugerează că astfel de cadre cognitive comune pentru imaginarea viitorului ar putea explica de ce „ne înțelegem” cu unii oameni mai bine.
Studiile anterioare au arătat că optimiștii au rețele sociale mai extinse și sunt mai bine acceptați de colegii lor.
Rezultatele ar putea clarigica descoperirile anterioare care au arătat că optimiștii tind să aibă mai mult succes social.
Optimiștii sunt pe aceeași lungime de undă
Rezultatele ar putea arunca lumină asupra descoperirilor anterioare care au arătat că optimiștii tind să aibă mai mult succes social.
„Ceea ce ne spune studiul citat mai sus este că fundamentul succesului lor social ar putea fi această realitate comună”.
„Nu este vorba doar de a avea o atitudine pozitivă; ci de faptul că creierele persoanelor optimiste sunt literalmente pe aceeași lungime de undă, ceea ce ar putea permite o conexiune mai profundă, mai intuitivă.”
- Persoanele optimiste au în comun tipare de activitate cerebrală, în timp ce
- pesimiștii au unele mai variate și idiosincratice, dezvăluie un studiu de imagistică cerebrală.
De asemenea, optimiștii fac o distincție mai clară între evenimentele pozitive și cele negative decât pesimiștii.
Participanții mai optimiști au prezentat asemănări mai mari în tiparele activității lor cerebrale într-o regiune implicată în gândirea orientată spre viitor, numită cortexul prefrontal medial (MPFC).
Yanagisawa a spus că o
posibilitate era ca activitatea cerebrală mai diversă în rândul
pesimiștilor să reflecte un set mai variat de variante atunci
când se gândesc la scenarii negative.
Cu toate acestea,
el a spus că o altă posibilitate era ca optimiștii să-și vadă
viitorul într-un cadru comun de obiective acceptate social, de care
pesimiștii s-ar putea simți deconectați din motive personale, ceea
ce înseamnă că fiecare dintre ei avea un mod diferit de a gândi
despre viitor.
Cercetătorii au spus că rezultatele au
paralele cu primul rand din romanul Anna Karenina al lui Lev Tolstoi:
„Familiile fericite sunt toate la fel; fiecare familie nefericită
este nefericită în felul ei.”
Oamenii se bucură în același fel, dar suferă în mod unic.
Rezultatele îi ajută pe neurocercetători să înțeleagă ce distinge optimismul de pesimism în creier. Aceasta este o întrebare importantă, deoarece optimismul este asociat cu o sănătate fizică, mentală și socială mai bună. Rezultatele au fost publicate luni în Proceedings of the National Academy of Sciences USA.
Voiîncheia cu urmatorul citat , la care s-au gandit si cercetatorii. „Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.” Aceasta este prima replică din romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi și ar putea conține un sâmbure de adevăr care depășește dinamica familială. Vizionarism sau fenomene universale?
Care ar putea fi contributia rezultatelor?
Rezultatele, publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences pe 21 iulie, ar putea oferi indicii cercetătorilor care studiază sentimente complexe precum empatia și singurătatea, precum și depresia și alte afecțiuni mintale asociate cu gândurile negative.
Link referințe selective:
https://www.nature.com/articles/d41586-025-02302-6
https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2511101122 (studiu open acces)
https://www.nature.com/articles/s41467-022-28432-3