Singurătatea acum și în viitor. Ce consecințe poate avea

Am citit destule studii (cred eu) care își propuneau să elucideze relația dintre evenimente perturbatoare din copilărie și un viitor al adultului perturbat de tulburări mintale diverse Nu prea m-au convins. Fie aveau eșantioane mici, fie defineau vag conceptele etc. Domeniul psihotraumatologiei este marketizat și mult apreciat din punctul de vedere al vindecării, rescrierii,reperceperii trecutului.

Totuși, am decis să iau în considerare și să documentez subiectul anunțat în titlu.

Singurătatea este o experiență supărătoare care apare atunci când o persoană percepe o deficiență în relațiile sociale, aflăm djntr-o încercare a definirii din 1982. Observăm deja dificultatea definirii singurătății. 

Singurătate și sănătate mintală

Singurătatea, se crede (vedem mai jos de ce) ca este asociată cu mai multe afecțiuni adverse de sănătate

• funcția cognitivă afectată,

• funcționarea imunitară compromisă,

• inflamația crescută,

• nivelurile crescute de cortizol și

• dizabilitățile funcționale.

În ciuda consensului tot mai mare că singurătatea este un factor de risc pentru anxietate și depresie, majoritatea cercetărilor existente se concentrează pe populația generală adultă. în adolescență este legată de sănătatea mintală a adultului de mai târziu. Cele două studii disponibile care examinează această problemă sugerează că nivelurile mai ridicate de singurătate în adolescență pot crește șansele de a fi diagnosticat cu o tulburare de anxietate. Cu toate acestea, nu se știe dacă singurătatea în adolescență poate fi asociată și cu indicatori pentru alte tulburări mentale la vârsta adultă, inclusiv tulburări severe, cum ar fi schizofrenia și tulburările bipolare.

Sunt necesare investigații suplimentare cu privire la dezvoltarea singurătății de la adolescență până la vârsta adultă și modul în care modelele de singurătate în schimbare sunt legate de riscul de apariție a tulburărilor mintale la vârsta adultă.

Cele câteva studii longitudinale care au examinat modul în care schimbările în singurătate sunt asociate prospectiv cu sănătatea mintală indică faptul că traiectorii de dezvoltare cu niveluri moderate până la înalte de singurătate între 9 și 16 ani au fost asociate cu

• simptome crescute de anxietate la vârsta adultă

• și o creștere a singurătății de la 13 la 31 de ani au prezis utilizarea ulterioară a antidepresivelor ca tratament pentru depresie.

O varietate de tulburări mentale mai târziu în viață, inclusiv afecțiuni psihiatrice severe, cum ar fi schizofrenia și tulburările bipolare, rămân în mare parte neexplorate.

Folosind prescripțiile de medicamente psihotrope (medicament psihotrop, în farmacologie, orice agent care induce modificări ale conștientizării, comportamentului, dispoziției, percepției sau senzației. Majoritatea medicamentelor psihotrope sunt clasificate ca unul din cinci tipuri diferite: agenți antianxietate, antidepresive, antipsihotice, hipnotice sau medicamente care stabilizează starea de spirit) ca proxy pentru tulburările mintale,studiul Loneliness in adolescence and prescription of psychotropic drugs in adulthood: 23-year longitudinal population-based and registry study abordează această problemă într-un studiu epidemiologic la scară largă.

Rezultatele studiului oferă primele indicii că monitorizarea timpurie a singurătății și intervențiile care vizează reducerea singurătății (de exemplu, formarea de abilități sociale sau intervenții structurale, cum ar fi schimbarea școlii) pot aduce beneficii celor cu risc de a dezvolta tulburări mintale, în special cei care se confruntă cu singurătatea pe o perioadă lungă de timp. de timp în adolescență și la începutul maturității.

Referințe

Peplau, LA, Perlman, D. Perspectives on loneliness. InLoneliness: A Sourcebook of Current Theory, Research and Therapy (eds Peplau, LA, Perlman, D): 1–18. Wiley, 1982 .

Park, C, Majeed, A, Gill, H, Tamura, J, Ho, RC, Mansur, RB, et al. The effect of loneliness on distinct health outcomes: a comprehensive review and meta-analysis. Psychiatry Res 2020; 294: 113514. 

Xerxa, Y, Rescorla, LA, Shanahan, L, Tiemeier, H, Copeland, WE. Childhood loneliness as a specific risk factor for adult psychiatric disorders. Psychol Med 2023; 53: 227–35.

von Soest, T, Luhmann, M, Gerstorf, D. The development of loneliness through adolescence and young adulthood: its nature, correlates, and midlife outcomes. Dev Psychol 2020; 56: 1919–34.

Solmi, M, Radua, J, Olivola, M, Croce, E, Soardo, L, Salazar de Pablo, G, et al. Age at onset of mental disorders worldwide: large-scale meta-analysis of 192 epidemiological studies. Mol Psychiatry 2022; 27: 281–95.