Treceți la conținutul principal

Like!

Cercetarea creierului și diagnosticul tulburărilor mintale

 


În a 75-a aniversare, NIMH (Institutul Național pentru Tulburările Mintale) atrage atenția asupra revoluției în studiul tulburărilor mintale.

În anii ‘90 s-a proclamat decada creierului îndemnând Institutele Naționale de Sănătate, Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH) și altele să crească gradul de conștientizare cu privire la beneficiile cercetării asupra creierului.

De-a lungul anilor, înțelegerea asupra creierului a crescut dramatic. Totuși, mai avem de învățat. Nevoia de a continua studiul creierului este necesară. Milioane de americani sunt afectați în fiecare an de tulburări ale creierului. În prezent, există o speranță pentru că o nouă eră a descoperirilor se deschide în cercetarea creierului.

Totuși, în ciuda exploziei de noi tehnici și instrumente pentru studierea creierului, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), mulți cercetători în domeniul sănătății mintale erau din ce în ce mai frustrați de faptul că domeniul lor nu progresează atât de repede pe cât speraseră.

Pentru scepticii neincrezători în beneficiile posibile ale studiilor imagistice, NIMH le incurajează.

Trecutul diagnosticului tulburărilor mintale

De zeci de ani, cercetătorii au studiat tulburările mintale folosind diagnostice bazate pe Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM) – un manual care enumeră simptomele tulburărilor mintale și criteriile de diagnosticare a unei persoane cu o tulburare.

Dar, printre mulți cercetători, sexista uspiciunea că sistemul folosit pentru a diagnosticarea tulburărilor mintale ar putea să nu fie cea mai bună modalitate de a le studia.

Cercetătorii testau adesea persoanele cu o anumită tulburare DSM diagnosticată versus celor cu o tulburare diferită sau fără tulburare și vedeau cum diferă grupurile. Cu toate acestea, diferite tulburări mintale pot avea simptome similare, iar oamenii pot fi diagnosticați cu mai multe tulburări diferite simultan.

În plus, un diagnostic folosind DSM este total sau deloc , adică pacienții fie se califică pentru tulburare în funcție de numărul lor de simptome, fie nu. Această abordare alb-negru înseamnă că pot exista oameni care prezintă simptome ale unei tulburări mintale, dar care nu îndeplinesc limita pentru diagnostic.

Sistemele de diagnosticare se bazează pe semne și simptome clinice, dar semnele și simptomele nu ne pot spune prea multe despre ceea ce se întâmplă în creierul sau cauzele care stau la baza unei tulburări.

Cu neuroștiința modernă, am observat că informațiile despre cauzele genetice, patofiziologice și psihologice ale tulburărilor mintale nu se potriveau bine cu categoriile actuale de tulburări de diagnostic, sugerând că există procese centrale care se referă la tulburările mintale care nu erau masurate în DMS.

La un pas de inovare

Pentru a stabili noul cadru, grupul de lucru RDoC (inclusiv doctorii Cuthbert și Morris) a început o serie de ateliere în 2011 pentru a colecta feedback de la experți din diferite domenii din comunitatea științifică mai largă. Cinci ateliere de lucru au fost organizate în următorii doi ani, fiecare cu un domeniu larg de funcționare diferit, bazat pe neuroștiința comportamentală de bază anterioară. Cele cinci domenii au fost numite:

  • Valență negativă (care a inclus procese legate de emoții  precum frica, amenințarea și pierderea)
  • Valență pozitivă (care a inclus procese legate de munca pentru recompense și aprecierea recompenselor)
  • Procese cognitive
  • Procesele sociale
  • Procese de stimulare și reglare (inclusiv sisteme de stimulare pentru corp și somn).

De-a lungul timpului (2018, 2019) au avut loc alte workshopuri în acest scop.

Pentru milioanele de oameni afectați de tulburări mintale, cercetarea înseamnă speranță. Studiul tulburărilor mintale într-un mod diferit a condus deja schimbări considerabile în domeniu în ultimul deceniu, a declarat Joshua A. Gordon, MD, Ph.D., director al NIMH. „Sperăm că aceasta și alte abordări inovatoare vor continua să accelereze progresul cercetării, deschizând calea pentru prevenire, recuperare și vindecare.”


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...