În a 75-a aniversare, NIMH (Institutul Național pentru Tulburările Mintale) atrage atenția asupra revoluției în studiul tulburărilor mintale.
În anii ‘90 s-a proclamat decada creierului îndemnând Institutele Naționale de Sănătate, Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH) și altele să crească gradul de conștientizare cu privire la beneficiile cercetării asupra creierului.
De-a lungul anilor, înțelegerea asupra creierului a crescut dramatic. Totuși, mai avem de învățat. Nevoia de a continua studiul creierului este necesară. Milioane de americani sunt afectați în fiecare an de tulburări ale creierului. În prezent, există o speranță pentru că o nouă eră a descoperirilor se deschide în cercetarea creierului.
Totuși, în ciuda exploziei de noi tehnici și instrumente pentru studierea creierului, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), mulți cercetători în domeniul sănătății mintale erau din ce în ce mai frustrați de faptul că domeniul lor nu progresează atât de repede pe cât speraseră.
Pentru scepticii neincrezători în beneficiile posibile ale studiilor imagistice, NIMH le incurajează.
Trecutul diagnosticului tulburărilor mintale
De zeci de ani, cercetătorii au studiat tulburările mintale folosind diagnostice bazate pe Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM) – un manual care enumeră simptomele tulburărilor mintale și criteriile de diagnosticare a unei persoane cu o tulburare.
Dar, printre mulți cercetători, sexista uspiciunea că sistemul folosit pentru a diagnosticarea tulburărilor mintale ar putea să nu fie cea mai bună modalitate de a le studia.
Cercetătorii testau adesea persoanele cu o anumită tulburare DSM diagnosticată versus celor cu o tulburare diferită sau fără tulburare și vedeau cum diferă grupurile. Cu toate acestea, diferite tulburări mintale pot avea simptome similare, iar oamenii pot fi diagnosticați cu mai multe tulburări diferite simultan.
În plus, un diagnostic folosind DSM este total sau deloc , adică pacienții fie se califică pentru tulburare în funcție de numărul lor de simptome, fie nu. Această abordare alb-negru înseamnă că pot exista oameni care prezintă simptome ale unei tulburări mintale, dar care nu îndeplinesc limita pentru diagnostic.
Sistemele de diagnosticare se bazează pe semne și simptome clinice, dar semnele și simptomele nu ne pot spune prea multe despre ceea ce se întâmplă în creierul sau cauzele care stau la baza unei tulburări.
Cu neuroștiința modernă, am observat că informațiile despre cauzele genetice, patofiziologice și psihologice ale tulburărilor mintale nu se potriveau bine cu categoriile actuale de tulburări de diagnostic, sugerând că există procese centrale care se referă la tulburările mintale care nu erau masurate în DMS.
La un pas de inovare
Pentru
a stabili noul cadru, grupul de lucru RDoC (inclusiv doctorii
Cuthbert și Morris) a început o serie de ateliere în 2011 pentru a
colecta feedback de la experți din diferite domenii din comunitatea
științifică mai largă. Cinci ateliere de lucru au fost organizate
în următorii doi ani, fiecare cu un domeniu larg de funcționare
diferit, bazat pe neuroștiința comportamentală de bază
anterioară. Cele cinci domenii au fost numite:
- Valență negativă (care a inclus procese legate de emoții precum frica, amenințarea și pierderea)
- Valență pozitivă (care a inclus procese legate de munca pentru recompense și aprecierea recompenselor)
- Procese cognitive
- Procesele sociale
- Procese de stimulare și reglare (inclusiv sisteme de stimulare pentru corp și somn).
De-a lungul timpului (2018, 2019) au avut loc alte workshopuri în acest scop.
Pentru milioanele de oameni afectați de tulburări mintale, cercetarea înseamnă speranță. Studiul tulburărilor mintale într-un mod diferit a condus deja schimbări considerabile în domeniu în ultimul deceniu, a declarat Joshua A. Gordon, MD, Ph.D., director al NIMH. „Sperăm că aceasta și alte abordări inovatoare vor continua să accelereze progresul cercetării, deschizând calea pentru prevenire, recuperare și vindecare.”