Treceți la conținutul principal

Like!

Inteligența artificială poate conduce la comportamente mai eficiente?



Poate fi programat un computer să simuleze un creier? 

Este o întrebare pe care matematicienii, teoreticienii și experimentaliștii și-au pus-o de multă vreme – fie că sunt stimulați de dorința de a crea inteligență artificială (AI) sau de ideea că un sistem complex precum creierul poate fi înțeles doar atunci când matematica sau un computer își pot reproduce comportamentul. .

Explozia de astăzi a învățării automate poate fi urmărită până la lucrările timpurii inspirate de sistemele biologice.


Cartografierea creierului

Până acum, s-au făcut puține eforturi pentru a conecta aceste surse diferite de date sau pentru a le colecta simultan din întregul creier al aceluiași specimen. Dar, pe măsură ce nivelul de detaliu, dimensiunea și numărul de seturi de date crește, în special pentru creierul unor organisme model relativ simple, sistemele de învățare automată fac fezabilă o nouă abordare a modelării creierului. Acest lucru implică antrenarea programelor de inteligență artificială pe conectomi și alte date pentru a reproduce activitatea neuronală pe care v-ați aștepta să o găsiți în sistemele biologice.

Metodele de imagistică nu sunt încă capabile să cartografieze conexiunile electrice la scară alături de cele sinaptice chimice. Cercetătorii s-au concentrat în principal pe neuroni, chiar dacă celulele gliale non-neuronale, care oferă suport neuronilor, par să joace un rol crucial în fluxul de informații prin sistemele nervoase. Rrămân multe necunoscute despre ce gene sunt exprimate și ce proteine sunt prezente în neuroni și alte celule care sunt cartografiate.


programele de Învățare automată vor fi la fel de bune ca datele obișnuite pentru
antrenament și evaluare?

Înregistrări ale activității neuronale realizate în acest mod oferă o imagine mai puțin precisă decât înregistrările electrofiziologice, dar una mult mai bună decât metodelele neinvazive precum cele funcționale de imagistică prin rezonanță magnetică.

Cu toate acestea, datele colectate din rețelele neuronale reale au evidențiat, de asemenea, limitele unei abordări bazate pe anatomie.

Lipsa datelor face dificilă evaluarea anumitor modele de reţele neuronale
pentru a surprinde ceea ce se întâmplă în sistemele reale.

Deocamdată, poate că este suficient să ne întrebăm dacă datele din cartografierea actuală a creierului și alte eforturi pot antrena modele de învățare automată pentru a reproduce activitatea neuronală care corespunde cu ceea ce s-ar vedea în sistemele biologice. Aici, chiar și eșecul ar fi interesant - un semnal că eforturile de cartografiere trebuie să meargă și mai profund.

Complexitatea și creșterea datelor în domeniul sănătății înseamnă că inteligența artificială (AI) va fi aplicată din ce în ce mai mult în domeniu. Mai multe tipuri de IA sunt deja angajate de plătitori și furnizori de îngrijire și companii de științe ale vieții. Categoriile cheie de aplicații implică recomandări de diagnostic și tratament, implicarea și aderarea pacientului și activități administrative. Deși există multe situații în care IA poate îndeplini sarcini de asistență medicală la fel de bine sau mai bine decât oamenii, factorii de implementare vor împiedica automatizarea la scară largă a locurilor de muncă ale profesioniștilor din domeniul sănătății pentru o perioadă considerabilă.

Cum rămâne cu robleme etice în aplicarea IA? Avantajele evoluției?

Bibliografie selectivă:

https://www.cs.cmu.edu/~./epxing/Class/10715/reading/McCulloch.and.Pitts.pdf


https://www.quantamagazine.org/these-cells-spark-electricity-in-the-brain-theyre-not-neurons-20231018/


https://www.nature.com/articles/d41586-023-03426-3?fbclid=IwAR040-ODMdwjEP12jivEj_pLCwDdWLasTdWhouUr5nALqM_hUbanu8xnH9g


https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6616181/





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...