Crezi că ceea ce este amuzant pentru ține este la fel de amizant pentru cineva din altă cultură? Ei bine, nu.
Ceea ce constituie umorul variază foarte mult în timp, spațiu și culturi și este unic pentru fiecare individ . Umorul este o experiență în care emoțiile noastre sunt puternic afectate , vedem sau auzim ceva amuzant și există capacitatea de a obține plăcere din ceea ce altfel ar fi incongruent, absurd sau neașteptat.
Renumit pentru utilizarea umorului în medicină, medicul Patch Adam a scris că umorul este antidotul tuturor relelor. S-a arătat că umorul și râsul duc la îmbunătățiri atât în ceea ce privește sănătatea fizică, cât și cea mintală. Beneficiile psihologice ale umorului includ
o adaptare îmbunătățită și un sentiment de bunăstare.
Beneficiile umorului asupra sănătății mintale pot contracara dispoziția emoțională căzută și anxietatea, iar persoanele care produc niveluri mai ridicate de umor au tulburări de dispoziție mai reduse Umorul poate ajută oamenii să exprime sentimente și emoții complicate.
Este chiar așa sau există limite în aplicabilitate și chiar în teorie, măsurare?
Este important de remarcat că ipoteza umor-sănătate care sugerează o legătură pozitivă între umor și sănătate, are limitări, mai ales în ceea ce privește modul în care umorul este definit și rezultatele sunt măsurate . Umorul poate avea efecte negative asupra sănătățîi și bunăstării, în funcție de tipul de umor și de situație. Beneficiile sau impacturile negative ale umorului pot varia în funcție de cât de adecvat este umorul și de modul în care este interpretată utilizarea acestuia.
Umorul terapeutic
Umorul terapeutic este un gen specific care se bazează pe rezultatul umorului și pe ce beneficii ar putea avea pentru sănătate, bunăstare și relațîi într-un context de serviciu. Unele aspecte ale umorului pot avea un „agent de vindecare transformator” și pot fi un „mijloc de a transcende stresul și suferința” , scriau Vergeer & MacRae în urmă cu aproape 3 decade.
Utilizarea intenționată a umorului pentru a obține aceste beneficii pozitive poate fi văzută ca terapeutică.
Literatura de specialitate a sumarizat condițiile în care umorul devine terapeutic, inclusiv cerința că emițătorul umorului (practicianul) să fie abil în a crea intervenții umoristice și să facă acest lucru într-un mod intenționat, precum și receptorul umorului (pacient/client/utilizator de servicii) primește și percepe umorul legătura relațională dintre cei doi jucători trebuie să moduleze și tonul umorului.
Deși aparent unidirecțional, practicianul fiind generatorul de umor, acest model recunoaște interacțiunea dintre client și practician că o componentă de bază a valorii terapeutice a intervenției. Umorul este în general recunoscut de utilizatorii serviciilor că fiind un atribut pozitiv în experiența lor de asistență medicală.
Concluzii
Personalul din sănătatea mintală a folosit umorul pentru a face față stresului și adversității. De asemenea, au folosit umorul pentru a îmbunătăți relațiile cu utilizatorii de servicii și pentru a minimiza dinamica puterii legate de echipă. S-a sugerat că a ști când să folosești umorul în mod corespunzător depinde de experiență și de cât de bine îi cunoaște personalul pe utilizatorii serviciilor.
Cu toate acestea, să constatat, de asemenea, că utilizarea umorului de către personal a fost uneori perceput negativ de către utilizatorii serviciilor deoarece ar putea întări dinamică puterii.
Datorită nivelului limitat și scăzut al dovezilor, se recomandă efectuarea unor cercetări riguroase în domeniul umorului în practică sănătățîi mintale.
Referințe
McCreaddie, M., & Payne, S. (2014). Humor in health‐care interactions: A risk worth taking. Health Expectations: An International Journal of Public Participation in Health Care & Health Policy, 17(3), 332–344. https://doi.org/10.1111/j.1369-7625.2011.00758.x
Adams, P. (1998). Gesundheit!: Bringing good health to you, the medical system, and society through physician service, complementary therapies, humor, and Joy. Healing Arts Press.
Ruch, W., & Hofmann, J. (2017). Fostering humor. In C. Proctor (Ed.), Positive psychology interventions in practice (pp. 65–80). Springer. Gladding, S. T., & Wallace, M. J. D. (2016). Promoting beneficial humor in counseling: A way of helping counselors help clients. Journal of Creativity in Mental Health, 11(1), 2–11. Martin, R. A. (2004). Sense of humor and physical health: Theoretical issues, recent findings and future directions. Humor - International Journal of Humor Research, 17(1–2), 1–19. https://doi.org/10.1515/humr.2004.005
Martin, R. A. (2004). Sense of humor and physical health: Theoretical issues, recent findings and future directions. Humor - International Journal of Humor Research, 17(1–2), 1–19. https://doi.org/10.1515/humr.2004.005
Vergeer, G., & MacRae, A. (1993). Therapeutic use of humor in occupational therapy. The American Journal of Occupational Therapy, 47(8), 678–683. https://doi.org/10.5014/ajot.47.8.678
â
McCreaddie, M., & Payne, S. (2014). Humor in health‐care interactions: A risk worth taking. Health Expectations: An International Journal of Public Participation in Health Care & Health Policy, 17(3), 332–344. https://doi.org/10.1111/j.1369-7625.2011.00758.x