Treceți la conținutul principal

Postări

Like!

Stres și altruism

  Cortizolul, hormonul stresului, prezice negativ actele de caritate și reprezentările valorilor neuronale (indicatori ai fMRI) în funcție de capacitatea de mentalizare. Altruismul, definit ca un comportament costisitor referitor la alții, variază considerabil în funcție de oameni și contexte. Un context proeminent în care oamenii trebuie frecvent să decidă cum să acționeze social este stresul. Cum afectează stresul luarea deciziilor altruiste și prin care mecanisme neurocognitive? Pentru a răspunde acestor întrebări, pe 14 marti,e s-a  evaluat activitatea neuronală asociată cu donațiile caritabile în condiții de stres. Participanții umani (bărbați și femei) au finalizat o sarcină de donație caritabilă înainte și după ce au suferit fie un factor de stres psihosocial, fie o manipulare de control, în timp ce activitatea lor cerebrală a fost măsurată folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Deoarece capacitatea de a deduce stările mentale ale altor oameni (ad

Virusul Epstein-Bar ar putea fi cauza sclerozei multiple

https://unsplash.com/photos/OgvqXGL7XO4 Ce este scleroza multiplă? Scleroza multiplă (SM), o boală progresivă care afectează 2,8 milioane de oameni din întreaga lume și pentru care nu există un tratament definitiv. SM este o boală inflamatorie cronică a sistemului nervos central care atacă tecile de mielină care protejează neuronii din creier și măduva spinării. Cauza sa nu este cunoscută, dar unul dintre cei mai suspecți este virusul Epstein-Barr (EBV), un virus herpes care poate provoca mononucleoză infecțioasă și stabilește o infecție latentă, pe tot parcursul vieții, a gazdei. Ce este EBV? Virusul Epstein-Barr (EBV) este un herpesvirus care provoacă boala copilăriei mononucleoză infecțioasă. Transmițându-se în principal prin salivă, persistă ca o infecție latentă în celulele B umane. Eforturile de a stabili confirmarea cauzală a studiilor anterioare care sugerează o legătură MS-EBV s-au confruntat, până acum, cu o provocare majoră. Cu atât de mulți oameni infectați cu EBV chiar ș

Capricii

Cer de plumb și fulgi de nea sau picături ce ploaie, nici nu știi. Teribilă metamorfoză. Un fulg, o rafală de vânt proiectează în tărâmul incertitudinii, tărâm frafgil fără secrete. Bucuria începe în mugurii verzi  ici-colo. Ba nu, bucuria începe în interior. Viforul se oprește tot de acolo. Dacă aș diagnostica primăvara, aș crede că are personalitate multiplă. Dar nu o fac. În curând va arbora câmpuri verzi și fascina cu cromatică divină cu sunete de privighetori.

Încuie-mi inima pentru totdeauna

  Era o dimineață cu mult soare, prea mult soare. În plimbarea matinală pe pasarela de deasupra lacului zăresc un grilaj surprinzător de luminiscent chiar în lumina prea puternică deja. Parcă bucăți de diamant în minitură se legănau agățate acolo. M-am apropiat, nu cu intenția de a fura vreunul, ci de a observa mai îndeaproape, încă nu știam ce. Uimirea mi-a fost mare când am descoperit acolo sute de lacăte, multe inscripționate cu i ni ț iale  sau cu „love”. În ce scenariu și-n care secol mă aflam cu aceste simboluri ale iubirii, m-am întrebat. Oare sunt ale iubirii? Când am mai văzut că pe o porțiune din lemnul grilajului scria „eu+nimeni”, am completat întrebarea în monologul meu cu „sau ale disperării”? Am ajuns acasă și m-am documentat despre acest subiect   ș i fenomen straniu rămânând mirată și după aceea. Într-adevăr, lăcățelele văzute de mine erau însemne ale iubirii. Istoria „lacătelor dragostei ” datează de cel puțin 100 de ani. Are la origine o poveste sârbă, din t

Bucurie simplă într-o zi-două 3

    Nu mă voi lansa în discursuri fals curajoase și.... penibile despre fericirea mea  în frig și nici despre efectele binefăcătoare ale soarelui pe timp de iarnă: "Ce dacă este iarnă, eu mă simt ca vara." Curajul nu înseamnă a sfida natura ci a o accepta. După cum știți, cititori ai acestui blog, nu am un interes remarcabil pentru a ieși în evidență, ci doar de a comunica.N u scriu pentru sau  î n stilul mass-media.   Deși nu-mi plac citatele, mi-a venit în minte o frază a lui Montesquieu , parafrazez: Mi-au plăcut multe în viaț ă  , dar niciodată, gloria. Nu-mi place să mă laud. Ce există, totuși aici? Drumuri pe care am mai mers. Le străbat cu conștiința lui acum, nu a lui atunci. Printre umbre și raze solare glaciale am regăsit o liniște la 3  °C  pe care n-o mai știam demult.

M-am despărțit

  M-am despărțit de mine  însămi ca să aflu cine sunt. Paradoxal poate,  neștiind unde mă duc. O dimineața să fi fost sau o seară. Nu mai știu. Într-o așteptare a tot ce-ntarzie s-apară să fi fost, nu știu. Totul zbura împrejurul meu nud de orice informație și transparent ca roua. Neștiind așa, am cunoscut că neștiind am aflat mai mult decât am știut știind. Într-o dimineața sau o seară sau în crepuculul tuturor constientizarilor să fi fost. Nu mai știu. Invers   Aseară am contemplat cerul. O vată molatică violet gălbuie mi s-a lipit de retină și s-a transformat în celulă bastonaș. Misterul mi-a căzut din buzunarul de la piept. Să nu crezi că din dreptul inimii și alte platitudini derivate, dar mai știi? Nu știu cum se făcea, dar s-a infuzat în cerul de vată și pentru câteva secunde am avut în față șirul amintirilor trecute, prezente și viitoare , parcă visam fără să dorm. Accesasem o lume în care se părea că se cade ascendent și se urcă în cădere. Poate căderile sunt zboruri și zborur

2021, ce mi-ai arătat?

  Am cunoscut oameni mai mult decât mi-am imaginat.Să nu crezi că o cunoaștere autentică se face (sau începe) doar față-n față. Dincolo de afișajul fizic am cunoscut gândurile, emoțiile dublate de comportametele unor oameni mai puțîn indusă-n eroare de primul element. Prima impresie a fost de o profunzime indiscutabilă comparativ cu cea „de vitrină”. Uneori s-a menținut de-a lungul timpului, în alte cazuri mai puțin. Unii oameni primesc criticile, chiar constructive, că pe nișt e  ofense.Grijă și cu sinceritatea și cui i-o „administrezi”. S-ar putea să fie ultima interacțiune cu persoană respectivă.... dacă nu ești insistent/ă. Nu merită să îndrepți atenția, gândul, către cei care nu și le îndreaptă și ei înșiși către t ine. Să nu aștept și să nu cer ajutorul celorlalți pentru ceva ce pot face singură, cu resursele personale (descoperite în prealabil, desigur). Nici socializarea și nici mimetismul nu sunt factori potențiatori de bunăstare pentru toți. Vezi fenomenologia și in