Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

* Anul acesta am să încep lumea din nou, dar nu vreau să-mi schimb nimic. Pornesc de acum, nu din momentul 0 de increare. Aceleași mâini, aceleași picioare, aceleași gânduri, dorințe și nefaceri,  același trup, același eu. Poate și același tu. Lumea asta nouă a mea  o să-mi cadă ca turnată exact pe mărime. Anul Nou.Am să depășesc limita atunci când o să mă autodepăşesc. Voi face ce nu am putut și nu am ştiut, dar voi învăţa. Voi spune vorbele ce nu le-am spus,  fix la momentul potrivit. Am auzit că sunetul cuvintelor dezghetandu-e este incomparabil. Te voi aprecia, te voi ierta, te voi uita, după caz. Voi merge înainte și nu mă voi uita înapoi să văd cât de departe am ajuns. Poate. Lumea această nouă a mea va sta ca și cea veche, sub umbrelă posibilului și imposibilului. N-am ce face. Așa e de când lumea.. Așa e de când toate lumile câte or fi existând. ** Anul acesta a fost surprinzător pentru mine și nu prea (adică a fost cumva dual). N-am avut insight-uri

Zilele acestea am citit şi ascultat câteva povesti despre veterani de război şi reziliență, migrare, amintiri şi m-am hotărât să mă documentez ştiinţific despre acest subiect delicat şi am făcut-o. Prin urmare,am scris acest articol. Printre consecințele războiului, impactul asupra sănătății mintale a populației civile este unul dintre cele mai semnificative. Studiile asupra populației generale arată o creștere certă a incidenței și prevalenței tulburărilor mintale. Femeile sunt mai afectate decât bărbații. Alte grupuri vulnerabile sunt copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități. Ratele de prevalență sunt asociate cu gradul de traumă și cu disponibilitatea suportului fizic și emoțional. Utilizarea strategiilor de coping cultural și religios este frecventă în țările în curs de dezvoltare. Războaiele au avut o parte importantă în istoria psihiatrică în mai multe feluri. Recunoașterea unei proporții a populației care nu este potrivită pentru recrutarea ar

Vrei să scapi de stres si nu știi cum? Esti distrat (ă) ? Nu te mai poți concentra pentru că mintea ta se concentrează pe ce vrea ea? O posibilă soluție la aceste problematici ar putea fi mindfulness. Mindfulness este o abordare terapeutică, dar nu doar, o poți practica şi-n afara psihoterapiei ca tehnică de relaxare/imagerie prin care se reduce vulnerabilitatea cognitivă la stres, direcționând în mod intenționat atenția către experiențele momentului prezent, cu o atitudine de curiozitate și acceptare . Diferențele individuale ale nivelurilor de atenție „dispozițională” pot fi evaluate atât la adulți , cât și la copii / adolescenți , cu niveluri mai ridicate asociate cu o mai bună abilitate pentru mindfulness si funcționare  mai buntă pentru o serie de rezultate psihologice și fizice de sănătate. Abilitățile mindfulness pot fi sporite prin instruire și s-au dezvoltat o serie de Intervenții bazate pe Mindfulness (MBIs) pentru a îmbunătăți aceste capacități. Se consideră ca

Situația despre care voi relata mai jos s-a produs prin nu știu care întâmplare.Astfel, am fost martoră, de la o oarecare distanța (motiv pentru care și invoca întâmplarea)la un discurs medical despre tulburările cronice, neurodegenerative care a abordat și atitudinea oamenilor faţă de aceste persoane:evitare, ocolire, „trecere peste”, lipsa unei dorințe de interacțiune cu astfel de persoane. Pescurt, marginalizare. Nu neg, dar nu generalizez. Totul comunicat cu tente dramaticoide și la crimogene deloc pe gustul meu. S-a conchis cu salvarea de la providenţă, desigur cu efuziuni religioase: "Cineva acolo, sus, ne iubește pe toţi." Ce ne facem atunci cu agnosticii și ateii? Să nu luăm totuși în considerare acum cazurile (chiar personalităţi importante mondiale) care s-au convertit în urma unor traume prea dificil de gestionat sau cine stie de ce /spre finalul vieții. M-am îndepărtat suficient astfel încât să nu mai aud .Ceea ce am ascultat, mai mult sau mai puțin cu c

Mult prea des mă pierd printre frunzele şi culorile astea.. așa trăiesc eu toamna. Toamna este considerat anotimpul nostalgiei, timpuri mai mult ale sfârşiturilor decât ale începuturilor. Acum încep să se depene amintiri la gura sobei, activitate care se va intensifica odată cu iarna, desigur. Știm asta din toată cultura și literatura noastră din toate zilele.Deşi melancolia nu este o dispoziție străina de mine, eu am început să găsesc mai satisfăcătoare imersiunea în prezent decât în trecut.Nu mi-e clar de când, nici până când. Probabil că nu prea am avut un trecut satisfăcător pe care să-mi placă să mi-l amintesc, ai gândi tu, poate .Poate că ai dreptate, poate da, poate nu. Eu, toamna mă joc cu natura, culorile, texturile şi poate și cu amintirile și cu propriile emoții, gânduri.Toamna îmi exersez imaginația și adaptarea la frigul care-ncepe să amorţească oasele. E adevărat că s-au dus nopţile noastre albe de vară, dar au apărut nopţile colorate cu

Editat în 2021 Este Halloween. Imi amintesc cum paginile promovatoare ale religiei şi tradiţiilor româneşti manifestau isterie cumva cu valenţe psihotice abundând încă de câteva zile înainte în articole care deplângeau biata noastră ţară care s- a dat pe mâna necuratului de tot, alegând să sărbatorească  moartea, nu viaţa. Oamenilor, v-aţi pierdut capacitatea da de a juca, de a gândi, imagina?  Credeţi că acei copii prinşi în festivalul dovlecilor şi al balului mascat,  în jocuri de rol care să le dezvolte exact abilităţile despre care  spuneam înainte, poate chiar empatia, percep mortuarul la care vă referiţi voi, adulţii care nu se mai joacă cu ei?  Aceasta nu este  desigur o întrebare retorică. Ce declanşează-n tine cuvântul  “halloween”  ? ·          frică, frisoane, căldură, amuzament, ·          ocazia de joacă, de disociere voluntară temporara, de “schimbare” de identitate de moment, ·          surpriză la constatarea isteriei colective şi poate amuzament din nou,

"Nu te mai recunosc! Esti altul/alta.Fii ca înainte!" Schimbarea vine când nu te aştepţi, spun unii oameni. Ei bine, de fapt schimbarea este în tine tot timpul, de la secundă la secundă. Minuţioasă,  trece neobservată. Nu prea există schimbări bruşte, ci neconştientizate. Există schimbări care ţi se par că sunt bruste. Doar că tu nu te observi îndeajuns pe tine însuţi. Treci zilnic pe lângă tine fără a şti că eşti acolo şi ce nevoi ai.Nu mă refer la patologie acum cu schimbări imprevizibile şi simptomatice sau asimptomatice, care de fapt, nu sunt nici acelea chiar  imprevizibile-n contextul  patologiei. "Ești enervant de realistă (sau asta încerc?) în ultima vreme, pesimist de realistă (se poate așa ceva?) chiar,  cu logica asta a ta, i-au spus. „Unde este visătoarea, idealista atât cât trebuie?  Nu ştiu, am zis.  Credeam că am evoluat spre „realism”, ca să nu spun"nu mă vedeţi bine, schimbaţi lentila prin care vedeţi lumea!Să nu ne încurcam în cuvinte p