Relația dintre activitatea fizică și gestionarea stresului la persoanele cu scleroză multiplă: un model de mediere moderată cu autoeficacitatea și nivelul de dizabilitate ca variabile
Scleroza multiplă (SM) este o afecțiune neurodegenerativă progresivă caracterizată prin imprevizibilitate, opțiuni limitate de control, o gamă largă de simptome și posibilități de tratament incerte. Acești factori contribuie la un risc crescut de probleme de sănătate mintală.
Cercetările
au arătat că sănătatea mintală a persoanelor cu SM este
semnificativ mai proastă în comparație cu cea a populației
general.
). Pentru a face față provocărilor vieții de zi cu
zi și pentru a menține sănătatea mintală, persoanele cu SM
trebuie să utilizeze resursele personale care le îmbunătățesc
abilitățile de a face față stresului.
Coping
Copingul este definit ca un set de strategii comportamentale și psihologice folosite pentru a stăpâni, tolera, reduce tresul în anumite situații.
Există diverse strategii de coping la stres, iar literatura de specialitate distinge în principal între strategiile adaptative (în primul rând de rezolvare a problemelor) și strategiile dezadaptative (emoționale și de evitare.
Cercetările indică faptul că persoanele cu SM folosesc mai frecvent strategii mai puțin favorabile, bazându-se pe emoții și evitare, mai degrabă decât abordând în mod activ,onstructiv problemele.
Deoarece strategiile emoționale și de evitare sunt considerate mai puțin eficiente, ele contribuie adesea la perturbări ale funcționării mentale.
Activitatea fizică – stres
Activitatea fizică, ca măsură a performanței sarcinii motorii, este recunoscută ca fiind importantă pentru creșterea autoeficacități și a fost investigat anterior la persoanele cu SM. Niveluri mai ridicate de autoeficacitate sunt asociate cu efecte negative reduse și o probabilitate crescută de a adopta atitudini active de rezolvare a problemelor
Activitatea fizică este un factor care poate fi benefic. Numeroase studii științifice au stabilit o relație pozitivă între activitatea fizică și utilizarea unor strategii de coping mai eficiente la persoanele cu sau fără afecțiuni de sănătate.
Și totuși...
Deși studiile de intervenție efectuate atât cu pacienți, cât și cu populații nonclinice au evidențiat efectele benefice ale activității fizice asupra sănătății mintale și a copingului, mecanismele specifice care stau la baza acestei relații rămân neclare.
O ipoteză propune că activitatea fizică îmbunătățește
adaptarea prin creșterea autoeficacității, care se referă la
credința unui individ în capacitatea sa de a îndeplini o anumită
sarcină și reflectă încrederea în a face față situațiilor
provocatoare, solicitante sau limitative.
). Literatura
existentă conectează nivelurile de autoeficacitate cu activitatea
fizică în populația generală cu SM.
Studiul
recent
lui Wilski et. al (2024) a testat care sunt asocierile intre
ntre
activitatea fizică obișnuită a persoanelor cu SM și eficiența
lor de a face față.
Concluzii
Studiile consolidează constatările care evidențiază rolul semnificativ al autoeficacității în relația dintre activitatea fizică și gestionarea stresului. Un aspect nou al studiuluide mai sus este identificarea efectului moderator al nivelului de dizabilitate la persoanele cu SM.
Rezultatele noastre indică faptul că în rândul persoanelor cu niveluri mai ridicate ale dizabilității, angajarea în activitate fizică este legată de o gestionare mai eficientă a stresului prin autoeficacitate sporită.
Cu toate acestea, acest efect nu a fost observat în rândul persoanelor cu niveluri scăzute de dizabilitate. Prin urmare, implicarea în activitatea fizică este asociată semnificativ cu funcționarea psihosocială a persoanelor cu un nivel ridicat de dizabilitate, în timp ce relația este mai puțin pronunțată în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de dizabilitate.
Referințe
R.A. Marrie, J.D. Fisk, H. Tremlett, et al.
Neurology, 85 (22) (2015), pp. 1972-1979, 10.1212/wnl.0000000000002174
R.E. Boeschoten, A.M.J. Braamse, A.T.F. Beekman, et al.
Journal of the Neurological Science, 372 (2017).
M. Wilski, W. Brola, M. Tomczak
Research in Nursing & Health, 42 (4) (2019), pp. 296-305, 10.1002/nur.21955
C.M. Perchtold-Stefan, A. Fink, C. Rominger, E.M. Weiss, I. Papousek
Stress and Health : Journal of the International Society for the Investigation of Stress, 36 (3) (2020), pp. 274-286, 10.1002/smi.2929
.F. Baird, S.L. Silveira, R.W. Motl
Sport Sciences for Health, 18 (2) (2022), 10.1007/s11332-021-00845-5
Wilski, Maciej, et al. „Relationship between physical activity and coping with stress in people with multiple sclerosis: A moderated mediation model with self-efficacy and disability level as variables”. International Journal of Clinical and Health Psychology, vol. 24, nr. 1, ianuarie 2024.