Treceți la conținutul principal

Like!

Reglarea dispoziției în tulburarea bipolară



Ți s-a întâmplat să ai shimbări  schimbări de dispoziție neașteptate și să te simți trist (ă) după care, la scurt timp, chiar secunde, să simți contrariul? Desigur că nu ai tulburare bipolară, poate doar o tendință.

Spre deosebire de simplele schimbări de dispoziție, fiecare episod extrem de tulburare bipolară poate dura câteva săptămâni (sau chiar mai mult).

Pe scurt, persoanele cu tulburare bipolară au episoade de: parcurgrti textul de mai jos și referințele.

  • depresie –dispoziție foarte scăzută și letargie sau
  • manie – dispoziție foarte crescută  și hiperactivitate, manie

Simptomele tulburării bipolare depind de starea de spirit pe carepersoană o experiementează.

Pentru mai multe detalii, parcurgeți textul de mai jos și referințele.


Instabilitatea dispoziției devine o caracteristică importantă în tulburările psihiatrice, inclusiv tulburările de dispoziție, tulburările psihotice și tulburările de personalitate. Este caracterizată ca o tendință de a experimenta oscilații frecvente de afect intens într-o măsură care afectează capacitatea cuiva de a regla aceste dispoziții schimbătoare și consecințele lor comportamentale.

Instabilitatea dispoziției persistă chiar și în afara episoadelor de dispoziție și prezice dezvoltarea viitoarelor episoade de dispoziție. În ciuda recunoașterii tot mai mari a importanței sale clinice, mecanismele care stau la baza tendinței de a intra în cicluri recursive de dispoziție în tulburarea bipolară sunt puțin înțelese.

O mare parte de articole a examinat ideea urmăririi dereglate a recompensei în tulburarea bipolară, în special, ideea că pacienții sunt foarte reactivi la evenimentele din viață care implică obținerea sau eșecul de a obține recompensă, ceea ce poate duce la explozii extreme de încredere sau urmărirea excesivă a obiectivelor.

Studiile de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) bazate pe sarcini au evidențiat diferențe în sensibilitatea la recompensă în tulburarea bipolară; cu toate acestea, direcția acestor efecte este foarte inconsecventă.

Chiar și în studiile asupra pacienților care nu se confruntau în prezent cu episoade majore de dispoziție, un număr comparabil de studii au găsit o scădere a sensibilității la recompensă, așa cum au constatat o sensibilitate crescută la recompensă. O problemă este că studiile s-au bazat de obicei pe media răspunsurilor la recompense și pedepse pe parcursul întregului experiment, în timp ce literatura clinică sugerează o relație dinamică între starea de spirit și recompensă.

O interpretare computațională în a reglării dispoziției în tulburarea bipolară

Procesarea dereglată a recompensei și instabilitatea dispoziției sunt trăsături de bază ale tulburării bipolare care au fost în mare parte considerate separat, cu constatări contradictorii.In studiul „Misperceiving Momentum: Computational Mechanisms of Biased Striatal Reward Prediction Errors in Bipolar Disorder” (2024) s-a incercat

testarea unei explicații care subliniază o tendință excesivă în tulburarea bipolară de a intra în cicluri recursive în care percepția recompensei este părtinită (biased) de semnale că mediul se poate schimba în bine sau în rău.

Abordările computaționale cu accent pe modelele generative care leagă stările neobservabile ale creierului de măsurători experimentale sunt potrivite pentru a obține explicații mecaniciste ale datelor neuroimagistice și, prin urmare, ar putea surprinde mai precis dinamica fluctuațiilor dispoziției.

O abordare neurocomputațională recentă a tulburării bipolare a propus că stările de spirit puternice și schimbătoare pot fi susținute de o înclinație pentru percepția părtinitoare a valorii recompensei, rezultând cicluri recursive în care starea de spirit, așteptările și comportamentul oscilează între extreme.

Concluzii

S-a găsit o cuplare striatal-insulară divergentă în perioadele de impuls ascendent, ca un marker presupus pentru conceptualizarea mai slabă a percepției recompensei și exacerbarea simptomelor maniacale. Acest lucru stabilește scena pentru evaluarea acestui mecanism ca o țintă nouă care poate fi susceptibilă de intervenție în tulburarea bipolară.

O limitare a studiilor, ca-n majoritatea studiilor imagistice o constituie eșantionul mic de participanți.


Referințe:

M.R. Broome, K.E.A. Saunders, P.J. Harrison, S. Marwaha

Mood instability: Significance, definition and measurement

Br J Psychiatry, 207 (2015), pp. 283-285


M.R. Broome, K.E.A. Saunders, P.J. Harrison, S. Marwaha

Mood instability: Significance, definition and measurement

Br J Psychiatry, 207 (2015), pp. 283-285


A.E. Whitton, M.T. Treadway, M.L. Ironside, D.A. Pizzagalli

Neurobiological reward-related abnormalities across mood disorders

J. Gruber (Ed.), The Oxford Handbook of Positive Emotion and Psychopathology, Oxford University Press, Oxford (2019), pp. 223-238


M.L. Ironside, S.L. Johnson, C.S. Carver

Identity in bipolar disorder: Self-worth and achievement

J Pers, 88 (2020), pp. 45-58


L. Mason, E. Eldar, R.B. Rutledge

Mood instability and reward dysregulation-A neurocomputational model of bipolar disorder

JAMA Psychiatry, 74 (2017), pp. 1275-1276


Moningka, Hestia, and Liam Mason. “Misperceiving Momentum: Computational Mechanisms of Biased Striatal Reward Prediction Errors in Bipolar Disorder.” Biological Psychiatry Global Open Science, Apr. 2024, p. 100330. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1016/j.bpsgos.2024.100330.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.