Treceți la conținutul principal

like!

Fotografia și memoria

 



Pe tine ce motivaţii te conduc înainte de a apăsa butonul declanşator al unei camere foto? (se admite și smartphone/iPhone-ul în epoca actuală deși totuși..)

Îți dorești să-ți amintești cu lux de amănunte momentul din obiectiv?
Îți dorești să știi în vremuri imemoriale că ai fost și tu acolo? Crezi că imaginile fotografiate evocă fidel experiența ta. Nu cumva experiența ta se simte și se poartă mai pe dedesubt, prin profunzimi mai mult? 
Sau poate că îți dorești să transformi în artă prin manipulări și imaginaţie ceea ce realitatea n-a putut fi?
Nu continui cu şirul întrebărilor la care nici eu nu am un răspuns clar.

Exceptând fotografiile profesioniştilor, majoritatea fotografiilor sunt aruncate. Numai în 2014, 1,8 miliarde de fotografii au fost încărcate pe Internet în fiecare zi.. ceea ce înseamnă că în acel an au fost încărcate 617 de miliarde de fotografii.
De ce facem și încărcăm atât de multe fotografii? Probabil că există un motiv în legătură cu dorința de a lăsa o impresie pe această lume, dovedind că am fost acolo și că da, am existat și am oprit timpul pe loc.... nu mă întrebați pe mine, un fotograf amator sau poate nici atât, oricum.

Dar scopul acestui articol este altul decât acela de a elucida sensul fotografiei în această lume.
Cum anume ne inflențeaza cognitiv a face și a privi fotografiile fotografiate in timp?
Folosirea pe scară largă a telefoanelor cu cameră foto a făcut mai ușoară ca oricând să captarea, stocarea și partajarea fotografiilor, însă nu se știu prea multe despre modul în care fotografierea unei experiențe (chiar poți fotografia o experiență?) influențează amintirea acelei experiențe.

Un studiu recent realizat (2018) a arătat ca că fotografiile nu prezintă adevărul momentului, în timp. De fapt, fotografiile distorsionează realitatea. Potrivit ipotezei de descărcare (offloading), fotografiile permit oamenilor să înlocuiască propria memorie cu cea a camerei foto pe care se pot baza "să-și amintească" pentru ei. S-a observat că a fost mai puțin probabil ca participanții studiului să-și amintească obiectele pe care le-au fotografiat decât obiectele pe care doar le-au observat.
Deși speculativă, o posibilă interpretare a rezultatelor este că participanții au suferit de un fel de iluzie metacognitivă. Mai exact, fotografiile au dat participanților un sentiment subiectiv de „ținere minte”, ceea ce i-a făcut să creadă că au reținut deja imaginile- nu numai prin camera foto, ci și prin memoria lor - făcând astfel mai puțin probabil să depună eforturi suplimentare pentru memorarea imaginilor. În mod diferit, fotografia ar fi putut determina participanţii să creadă că au reţinut deja, făcându-i mai puţin probabil să folosească strategiile de memorare care ar fi fost utile pentru îmbunătăţirea  memoriei.

Deci
Dacă utilizezi o cameră foto pentru a înlocui sau a completa memoria, aceasta ţi-ar putea schimba întreaga experiență. Dar dacă folosești o cameră pentru a crea arta, adica ceva subiectiv, atunci acea fotografie va conține mai mult decât un instantaneu.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Plouă sau a plouat?

  Singura certitudine univocă este că plouă sau că a plouat. Ploaia îndelungată îți instalează beția cea mai inofensivă. Dacă o accepți, te recunoști diferit. Apoi, lacurile și bălțile îți oglindesc adâncurile, temerile și reușitele, dar nu acelea performative de care lumea e beată și bolnavă. Ceva aproape indescifrabil care pare că nici nu există.Dar ploaia îl revelează.   Este posibil că toamna să-și piardă sensul și conținutul vreodată? Să se confunde și suprapună cu golul crengilor dintr-un târziu? Poate să nu se mai regăsească în interior și-n amintirile reclamate existenței și-n așteptările viitorului? Ce se întâmplă atunci? Poate este o schimbare obligată de sine sau de pustiul haosului. Dar, nu. Este poate amplasrea într-un unghi cu vizibilitate scăzută a grămezilor de vegetație căzute, a tristeții reinventate pentru chemarea speranței, a posibilului viitor. Și știi că toamna poate nu și-a pierdut sensul.

H este înfricoșător și amuzant. Răspunsul la frică și moda

    Acesta este un articol în principal   despre controversatul ( nu știu dacă mai este și acum)   Halloween cu clișeele posibile asumate. Deci dacă te interesează, cititor/cititoare, o informare evidence based. Îmi amintesc cum paginile promovatoare ale religiei şi tradiţiilor româneşti manifestau isterie aproape cu valenţe psihotice abundând încă de câteva zile înainte în articole care deplângeau biata noastră ţară care s- a dat pe mâna necuratului de tot, alegând să sărbatorească  moartea, nu viaţa.  Tu cum percepi fenomenul   “halloween” ? ·          frică, amuzament, ·          ocazia de joacă, de disociere voluntară temporară, de “schimbare” de identitate temporar, ·          surpriză la constatarea isteriei colective şi poate amuzament din nou, ocazia de a parcurge  istoria binelui    și a răului ome...

Remielinizarea în SM și vârsta – noi descoperiri

   SM este cea mai frecventă afecțiune neurologică cronică în rândul tinerilor adulți la nivel global, fără a exista medicamente capabile să repare leziunile nervoase. O teză de doctorat deschide o nouă cale demonstrând eficacitatea a două molecule medicamentoase diferite în inițierea regenerării unui strat protector care înconjoară neuronii. Scleroza multiplă (SM) este cea mai răspândită în Europa de Nord și Canada și mai frecventă la latitudinile cele mai nordice. În ultimii ani, numărul de cazuri a crescut în special în rândul femeilor. Ce este remielinizarea? Remielinizarea este fenomenul prin care se generează noi teci de mielină în jurul axonilor din sistemul nervos central (SNC) la adult. Aceasta apare după pierderea patologică a mielinei în afecțiuni precum scleroza multiplă (SM). Remielinizarea poate restabili proprietățile de conducere ale axonilor (restaurând astfel funcția neurologică) și se crede din ce în ce mai mult că exercită un rol neuroprotector as...