Pe tine ce motivaţii te conduc înainte de a apăsa butonul declanşator al unei camere foto? (se admite și smartphone/iPhone-ul în epoca actuală deși totuși..)
Îți dorești să-ți amintești cu lux de amănunte momentul din obiectiv?
Îți dorești să știi în vremuri imemoriale că ai fost și tu acolo? Crezi că imaginile fotografiate evocă fidel experiența ta. Nu cumva experiența ta se simte și se poartă mai pe dedesubt, prin profunzimi mai mult?
Sau poate că îți dorești să transformi în artă prin manipulări și imaginaţie ceea ce realitatea n-a putut fi?
Nu continui cu şirul întrebărilor la care nici eu nu am un răspuns clar.
Exceptând fotografiile profesioniştilor, majoritatea fotografiilor sunt aruncate. Numai în 2014, 1,8 miliarde de fotografii au fost încărcate pe Internet în fiecare zi.. ceea ce înseamnă că în acel an au fost încărcate 617 de miliarde de fotografii.
De ce facem și încărcăm atât de multe fotografii? Probabil că există un motiv în legătură cu dorința de a lăsa o impresie pe această lume, dovedind că am fost acolo și că da, am existat și am oprit timpul pe loc.... nu mă întrebați pe mine, un fotograf amator sau poate nici atât, oricum.
Dar scopul acestui articol este altul decât acela de a elucida sensul fotografiei în această lume.
Cum anume ne inflențeaza cognitiv a face și a privi fotografiile fotografiate in timp?
Folosirea pe scară largă a telefoanelor cu cameră foto a făcut mai ușoară ca oricând să captarea, stocarea și partajarea fotografiilor, însă nu se știu prea multe despre modul în care fotografierea unei experiențe (chiar poți fotografia o experiență?) influențează amintirea acelei experiențe.
Un studiu recent realizat (2018) a arătat ca că fotografiile nu prezintă adevărul momentului, în timp. De fapt, fotografiile distorsionează realitatea. Potrivit ipotezei de descărcare (offloading), fotografiile permit oamenilor să înlocuiască propria memorie cu cea a camerei foto pe care se pot baza "să-și amintească" pentru ei. S-a observat că a fost mai puțin probabil ca participanții studiului să-și amintească obiectele pe care le-au fotografiat decât obiectele pe care doar le-au observat.
Deși speculativă, o posibilă interpretare a rezultatelor este că participanții au suferit de un fel de iluzie metacognitivă. Mai exact, fotografiile au dat participanților un sentiment subiectiv de „ținere minte”, ceea ce i-a făcut să creadă că au reținut deja imaginile- nu numai prin camera foto, ci și prin memoria lor - făcând astfel mai puțin probabil să depună eforturi suplimentare pentru memorarea imaginilor. În mod diferit, fotografia ar fi putut determina participanţii să creadă că au reţinut deja, făcându-i mai puţin probabil să folosească strategiile de memorare care ar fi fost utile pentru îmbunătăţirea memoriei.
Deci
Dacă utilizezi o cameră foto pentru a înlocui sau a completa memoria, aceasta ţi-ar putea schimba întreaga experiență. Dar dacă folosești o cameră pentru a crea arta, adica ceva subiectiv, atunci acea fotografie va conține mai mult decât un instantaneu.