Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  În a 75-a aniversare, NIMH  ( Institutul Național pentru Tulburările Mintale)  atrage atenția asupra r evoluției în studiul tulburărilor mintale. În anii ‘90 s-a proclamat decada creierului îndemnând Institutele Naționale de Sănătate, Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH) și altele să crească gradul de conștientizare cu privire la beneficiile cercetării asupra creierului. De-a lungul anilor, înțelegerea asupra creierului a crescut dramatic. Totuși, mai avem de învățat. Nevoia de a continua studiul creierului este necesară. M ilioane de americani sunt afectați în fiecare an de tulburări ale creierului. În prezent, exist ă o speranță pentru că o nouă eră a descoperirilor se deschide în cercetarea creierului. Totuși, în ciuda exploziei de noi tehnici și instrumente pentru studierea creierului, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), mulți cercetători în domeniul sănătății mintale erau din ce în ce mai frustrați de faptul că domeniul lor nu pr

Am „testat” conexiunile potențiale între spațiul albastru,  starea de spirit de petrecere a timpului liber și  sentimentele de bunăstare proclamate de cercetări. Mi-a crescut calitatea vieții percepută subiectiv? Nu știu, nu am măsurat-o cu chestionarul pentru calitata vieții, dar am fotografiat, am respirat aer sărat și.. am fost la piscină unde am făcut exact ce ar face o persoană analitică: am analizat și contemplat spațiul și marea din depărtare În secolul 21, cercetările s-au concentrat din ce în ce mai mult asupra beneficiilor legate de bunăstare ale spațiilor albastre. Spațiul albastru este adesea asociat cu coasta, dar include și medii cum ar fi malurile lacurilor și râurile. Cercetătorii au asociat emoțiile pozitive (asociate cu bunăstarea), cum ar fi un sentiment de calm, împrospătare și bucurie, cu expunerea la spațiile albastre. Spaţiile albastre au fost identificate că fiind deosebit de eficiente în acest sens.

Ți s-a întâmplat să ai shimbări  schimbări de dispoziție neașteptate și să te simți trist (ă) după care, la scurt timp, chiar secunde, să simți contrariul? Desigur că nu ai tulburare bipolară, poate doar o tendință. Spre deosebire de simplele schimbări de dispoziție, fiecare episod extrem de tulburare bipolară poate dura câteva săptămâni (sau chiar mai mult). Pe scurt, p ersoanele cu tulburare bipolară au episoade de: parcurgrti textul de mai jos și referințele. depresie –dispoziție foarte scăzută și letargie sau manie – dispoziție foarte crescută  și hiperactivitate, manie Simptomele tulburării bipolare depind de starea de spirit pe carepersoan ă  o experiementeaz ă . Pentru mai multe detalii, parcurgeți textul de mai jos și referințele. Instabilitatea dispoziției devine o caracteristică importantă în tulburările psihiatrice, inclusiv tulburările de dispoziție, tulburările psihotice și tulburările de personalitate. Este caracterizată ca o tendință de a experimenta oscilații frecvente

  Pe tine ce motivaţii te conduc înainte de a apăsa butonul declanşator al unei camere foto? (se admite și smartphone/iPhone-ul în epoca actuală deși totuși..) Îți dorești să-ți amintești cu lux de amănunte momentul din obiectiv? Îți dorești să știi în vremuri imemoriale că ai fost și tu acolo? Crezi că imaginile fotografiate evocă fidel  experiența  ta. Nu cumva experiența ta se simte și se poartă mai pe dedesubt, prin profunzimi mai mult?  Sau poate că îți dorești să transformi în artă prin manipulări și imaginaţie ceea ce realitatea n-a putut fi? Nu continui cu şirul întrebărilor la care nici eu nu am un răspuns clar. Exceptând fotografiile profesioniştilor, majoritatea fotografiilor sunt aruncate. Numai în 2014, 1,8 miliarde de fotografii au fost încărcate pe Internet în fiecare zi.. ceea ce înseamnă că în acel an au fost încărcate 617 de miliarde de fotografii. De ce facem și încărcăm atât de multe fotografii?  Probabil că există un motiv în legătură cu dorința de a lăsa o impresi

  Căutarea de a înțelege durerea și suferința a făcut întotdeauna parte din povestea umană. De-a lungul istoriei, experiența durerii a fost plină de semnificații religioase și filozofice care, împreună cu suferința fizică, au condus la căutarea înțelegerii și a ușurarii (Meldrum, 2003). Până la începutul secolului al XX-lea, apariția științei moderne și a progreselor tehnologice a permis în sfârșit să „vadă” motivele fizice ale durerii prin inovații în imagistică și tratamente eficiente, dar aceste progrese nu au oferit o perspectivă completă asupra complexității durerii și multe încă suferit de durere „invizibilă” (Goldberg, 2014). Cultură și religia au continuat să influențeze experiența morală a durerii și deseori au determinat modul în care o persoană ar trebui să răspundă la durerea să, când ar trebui utilizate analgezice, dacă durerea ar trebui lăsată să continue pentru anumite persoane și dacă opioidele sunt permise (Meldrum, 2003) . De asemenea, a existat o nevoie frecvent