Treceți la conținutul principal

Like!

Leziunile cerebrale dobândite și ACT

 


Persoanele care suferă de leziuni cerebrale dobândite (ABI), cum ar fi o leziune cerebrală traumatică (TBI) sau un accident vascular cerebral au un risc crescut de a dezvolta anxietate sau simptome depresive.Acestea pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Simptomele depresive și de anxietate post-ABI sunt legate de

  • rate mai mari de spitalizare,
  • mai puțină participare socială (dependență în viața de zi cu zi
  • rate mai scăzute de întoarcere la muncă) și mai
  • multe deficiențe cognitive și fizice.

Studiile care investighează intervențiile pentru anxietatea și simptomele depresive legate de ABI sunt rare și prin urmare, există opțiuni limitate de tratament bazate pe dovezi .


CBT, ACT în tratamentul ABI

terapia cognitiv - comportamentală CBT) s-a dovedit a fi eficientă în tratarea depresiei și anxietății, dar par mai puțin eficace pentru pacienții cu ABI în comparație cu cei non-ABI, arată revizia și meta-analiza din 2020.

Terapia de acceptare și angajament (ACT) utilizează o abordare diferită, gândurile și sentimentele nu sunt modificate, dar funcțiile și relația cuiva cu aceste evenimente psihologice sunt modificate.

Aceasta ar putea fi o abordare potrivită pentru persoanele cu ABI, deoarece au adesea gânduri nerealiste care ar putea fi greu de contestat. Scopul ACT este de a accepta gândurile și sentimentele cuiva, fără a judeca, și de a se angaja să urmărească un comportament bazat pe valori, care se numește flexibilitate psihologică.

Flexibilitatea psihologică este crescută folosind cele șase componente de bază ale ACT (acceptare, defuziune cognitivă, atenție, sine ca context, valori și acțiune angajată). Pentru ca pacienții să se obișnuiască cu aceste procese, sunt folosite strategii de schimbare comportamentală, metafore și exerciții experiențiale.

Deși scopul principal al tratamentului ACT nu este reducerea simptomatologiei, se observă adesea o reducere a anxietății și a simptomeor depresive în urma intervențiilor ACT, arata o revizie sistematica și meta-analiza din 2020.

În plus, se crede că o creștere a flexibilității psihologice este legată de îmbunătățirea sănătății mintale.

Concluzii

ACT este posibil o opțiune de tratament eficientă pentru persoanele care se confruntă cu simptome de anxietate și depresie legate de ABI. Replicarea cu un singur caz sau studii de grup la scară largă este necesară pentru a confirma aceste constatări studiile anterioare având un număr mic de participanți.


Referințe

Juengst, S. B., Kumar, R. G., & Wagner, A. K. (2017). A narrative literature review of depression following traumatic brain injury: Prevalence, impact, and management challenges. Psychology Research and Behavior Management10, 175–186. https://doi.org/10.2147/PRBM.S113264

Beedham, W., Belli, A., Ingaralingam, S., Haque, S., & Upthegrove, R. (2020). The management of depression following traumatic brain injury: A systematic review with meta-analysis. Brain Injury34(10), 1287–1304. https://doi.org/10.1080/02699052.2020.1797169

Knapp, P., Campbell Burton, C. A., Holmes, J., Murray, J., Gillespie, D., Lightbody, C. E., Watkins, C. L., Chun, H. Y. Y., & Lewis, S. R. (2017). Interventions for treating anxiety after stroke. Cochrane Database of Systematic Reviews5(5). https://doi.org/10.1002/14651858.CD008860.pub3

Little, A., Byrne, C., & Coetzer, R. (2020). The effectiveness of cognitive behaviour therapy for reducing anxiety symptoms following traumatic brain injury: A meta-analysis and systematic review. NeuroRehabilitation48(1), 67–82.https://doi.org/10.3233/NRE-201544


Robinson, P. L., Russell, A., & Dysch, L. (2019). Third-wave therapies for long-term neurological conditions: A systematic review to evaluate the status and quality of evidence. Brain Impairment20(1), 58–80. https://doi.org/10.1017/BrImp.2019.2

Bai, Z., Luo, S., Zhang, L., Wu, S., & Chi, I. (2020). Acceptance and commitment therapy (ACT) to reduce depression: A systematic review and meta-analysis. Journal of Affective Disorders260, 728–737. https://doi.org/10.1016/j.jad.2019.09.040



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.