Treceți la conținutul principal

Like!

Ce ai nevoie să primești?

 


În primul rând, cititorule, acesta nu va fi un articol despre relații și atașament.

 Îți urez un clișeic, dar plin de semnificație (cred) "La mulți ani cum dorești!" Pentru că aminteam de clișee, ai grijă ce dorești pentru că s-ar putea să se îndeplinească.

Articolul acesta nu va fi, cum poate te-ai fi așteptat, despre ce documentează cerecetarea despre acest subiect. Nu admit că este numeroasă și nici de calitate cercetarea pentru acest subiect, astfel încât nu m-am complicat cu listarea.

Cine, cum și ce cadouri dăruiește? Cu alte cuvinte, nu voi detalia despre cum tipurile de personalitate îți pot influența predispoziția pentru cât va costă cadoul și câte vor fi. Nu-ți sugerez să te etichetezi în vreo catgorie și nici să încerci să îndeplineșți profeția predictivă a sărbătorilor. De altfel, mi se pare că unele cercetări nu au decât o miză descriptivă și cam atât, despre care mai spuneam că nu intru-n detalii.

Titlul nu este o întrebare personală, ci mai degrabă o invitație la puțină introspecție, autoanaliză.

Până acum ți-am apus ce nu fac, dar ce fac pentru că ceva fac, totuși?

Te invit deci la un proces introspectiv în care să încerci să ai contact cu nevoile tale, nu  dorințele deformate  de mass-media și chiar create de mediu, de mode, de marketing agresiv.

Întreabă-te dacă persoana X căreia tu vrei să-i daruiesti (sau grupul pentru cei foarte gregari(aproape toti, azi?)va rămâne impresionat/ ă pe termen lung de cadoul costisitor/ necostisitor, dar cu semnificație pentru el/ ea.. Oare ce și-ar dori de la tine?

În ce mod dorești să impresionezi, de fapt?

Ce se va afla nou despre ține prin cadoul pe care-l oferi și ce-ți dorești tu să afle despre tine?

Ți-ai putea aminti chiar despre experiența ta cu cadourile. Cine a rămas în memoria ta? Mai mult cei care ți-au dăruit lucruri simple, gesturi, mici atenții dar „ambalate” cu sens pentru ține sau cei cu daruri costisitoare?

Cum este să oferi timp din viața ta cadou? Ai trăit asta?

Îți vei răspunde la toate aceste întrebări sau poate le vei trimite mai departe pe unele înainte de a se epuiza stocurile din market?



Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \
Trimiteți un comentariu
Read more »

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.
Trimiteți un comentariu
Read more »