Neîncrederea în semeni și colaborarea dificilă se spune că este o caracteristică a românilor având precum “cauză” și istoria. Observ în jurul meu atitudinile persoanelor mai culte/ mai puțin culte fraze de umor negru ofensator la adresa celorlalți, nu a situațiilor. Nicidecum ironie/ autoironie. Neîncredere generalizată.
Mi-am spus “suntem o societate destul de cinică”. Nu atribui această caracteistică doar românilor. Debutul "studierii" cinismului a fost în Grecia antică, dar acolo cinismul a avut sensul cunoașterii.Să nu încercăm a-i analiză pe americani.
Totuși, se remarcă un caz anecdotic cu implicații majore istorice și culturale.
La 24 ianuarie 1536, Henric al VIII-lea a fost aruncat de pe cal în timpul unui turneu. Accidentul l-a făcut să-și piardă cunoștința timp de câteva ore și s-a soldat cu răni grave și probleme de sănătate pentru tot restul vieții. Mai mult decât atât, conform înregistrărilor istorice, accidentul a dus la schimbări majore în caracterul său, transformând un rege cândva progresist și deschis la minte într-un tiran paranoic și suspicios, care credea pe toți – inclusiv pe membrii curții și pe cei apropiați că nu sunt de încredere.
Poate că te identifici cu versurile din filmul Horse Feathers, omule cinic:
Nu știu ce au de spus,
Oricum nucontează
Pentru că sunt împotrivă
Orice ar fi, eu sunt împotrivă.
Indiferent ce este sau cine a spus-o
Eu sunt impotrivă!
Propunerea ta poate fi bună
Dar să înțelegem un lucru
Sunt împotriva ei,
Orice ar fi, eu sunt împotrivă.
Cinismul este credința că oamenii sunt în general imorali și se comportă perfid pentru a maximiza interesul propriu – aceeastă convingere domină în cultură americană.
Dacă cinismul este mai justificat acum decât oricând, este decizia ta (liberul arbitru ar fi altă discuție). Dar nu va schimbă faptul că viziunea modernă cinică asupra vieții este teribilă pentru bunăstare. Te face mai puțin sănătos, mai puțîn fericit și mai puțîn respectat de ceilalți (dacă te interesează, desigur).
Indivizii cinici au convingeri generalizate negative (sau o viziune asupra lumii) că ceilalți sunt în mod fundamental interesați de sine și imorali. Crezând că ceilalți își vor promova interesul propriu prin orice mijloace necesare, indivizii extrem de cinici sunt de obicei neîncrezători și suspicios și tind să-i vadă pe ceilalți că fiind răuvoitori și egoiști chiar și atunci când nu este așa.
Problema nu este cinismul în sine, ci faptul că oamenii moderni au pierdut sensul inițial al cinismului. În loc să presupunem că toată lumea și totul este rău, poate ar trebui să trăim cu toții ca cinicii greci antici, care s-au răzvrătit împotriva convențiilor în căutarea adevărului și a iluminării.
În literatură, s-a scris mult despre cinism, un exemplu este relația dintre cinism, excluziune socială și empatie.
Excluziunea socială
Prin
amenințare, nevoile psihologice fundamentale (de exemplu, nevoia de
apartenența), excluziunea socială declanșează sentimente de
suferință si durere. Excluziunea socială duce, de asemenea, la
diverse consecințe psihologice în domenii precum cele cognitive de
funcționare și autoreglare.Deși s-a aratat că excluziunea socială
duce la diferite rezultate negative, excluderea poate totuși avea
răspunsuri pozitive prompte, cum ar fi prosocialitatea -
comportamente de care beneficiază un alt individ sau un grup.
In
orice caz, constatările anterioare privind efectele excluziunii
sociale asupra comportamenteleor prosociale au fost categoric
amestecate, ca in multe studii din psihologie, cu precasdere sociala,
as adauga.
Pe de o parte, unele constatări indică faptul că excluziunea socială poate reduce orientarea prosocială prin inhibarea emoțională . Mai exact, efectul negativ al excluderii sociale este atat puternic pentru bunăstarea psihologică încât poate declanșa o oprire a capacităților emoționale ale cuiva. Astfel, prevenind un individ exclus de trăirea unei și mai mari dureri sociale.
Empatia
Pentru
a înțelege constatările variate de mai sus, este preferabil să
luăm în considerare
rolul cheie pe care îl poate juca
empatia. Empatia este abilitatea de a înțelege și împărtăși
emoțiile celorlalți (din nou, nu intru in controverse) și este un
antecedent cheie al comportamentelor colaborative și prosociale.
Prin urmare, simțirea empatiei ca răspuns la excludere poate
facilita
comportamentul prosocial, care deschide alianțe
reciproce și ajută restabilirea conexiunii sociale. Important,
însă, nu toți cei care sunt exclușii pot experimenta empatie și,
prin urmare, nu toți indivizii excluși se vor comporta prosocial.
A fi exclus, respins sau ostracizat de alții are, se pare, atat efecte negative, cat si pozitive. Constatările existente sunt amestecate cu privire la impactul excluziunii sociale asupra prosocialității. Cinismul poate modera legătura excludere-prosocialitate prin
influenţa empatiei interpersonale.
Efectul excluderii sociale asupra prosocialității prin empatie a fost condiționat de cinism, astfel încât numai cei mai puțin cinici indivizii au răspuns la excludere cu o empatie mai mare, care, la rândul său, a fost asociată cu niveluri mai ridicate de comportament prosocial.
Acest efect este valabil pentru cinism, dar nu și pentru alte trăsături similare caracterizate de obicei de dezagreabilitate mare. Constatările contribuie la literatura privind excluziunea socială.
Oamenii care sunt excluși social încearcă nu numai să devină incluși din nou, ci să stabilească alianțe caracterizate prin reciprocitate.
Bibliografie selectivă la un click distanță:
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/per.2183
https://ink.library.smu.edu.sg/cgi/viewcontent.cgi?article=4607&context=soss_research
https://www.imdb.com/title/tt0023027/
https://www.theatlantic.com/family/archive/2022/01/cynicism-modern-ancient-true-meaning/621314/
https://www.independent.co.uk/news/uk/this-britain/the-jousting-accident-that-turned-henry-viii-into-a-tyrant-1670421.html
https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/1754073915586817
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!