Treceți la conținutul principal

Like!

Linia Losada și echilibrul emoțional

 


Ce este echilibrul emoțional? Din punct de vedere matematic este proporția potrivită între emoțiile pozitive și cele negative.

Dimensiuni pozitive/negative au fost formulate recent că rapoarte care permit creşterea
preciziei cantitativă și comparații între studii implicând o varietate de scale În ciuda subiectivității datelor de auto-raportare, această cercetare a dat rezultate consistente
care susțîn afirmația cantitativă precisă că rapoartele diferențiază între funcțional și disfuncțional indivizi de-a lungul ciclului de viață și în cadrul diverselor domenii precum asertivitatea, anxietatea, creativitatea, depresia, , funcționarea relațiilor și stresul.

Rată Losada, cunoscută și sub numele de Rată de pozitivitate critică sau Linia Losada, a fost un concept de psihologie pozitivă propus inițial în 2005 într-o lucrare publicată în revista American psychologist de Marcial Losada de la Universidade Câtólică de Brasilia și psihologul Barbara Frederickson de la Universitatea din Brasília. Michigan.

Acest concept a primit inițial sprijin în comunitatea academică cu peste 1000 de citări (în special, domeniul psihologiei pozitive) și a fost promovat în mass-media populară. Frederickson a scris chiar și o carte bazată pe conceptul intitulat „Pozitivitatea: Cercetarea de top dezvăluie raportul 3 la 1 care vă va schimbă viața ”, iar Losada a început o afacere de consultanță, Losada Line Consulting, că o ramură.

Prezentare generală a raportului Losada

Conceptul de Losada Ratio a luat naștere din muncă lui Losada și Frederickson și s-a bazat pe ideea că ar fi posibil să se determine un raport precis dintre emoțiile pozitive și negative care să determine oamenii care se vor dezvoltă.

Datele lor s-au bazat pe observațiile a 60 de echipe de management care făceau planuri strategice. Ei au evaluat comentariile făcute de manageri drept pozitive sau negative și apoi au corelat raportul dintre comentarii pozitive și negative cu profitabilitatea, satisfacția clienților etc.

În general, constatările lor au fost că a existat o cantitate ideală de încurajare și întărire și că aceasta ar putea fi exprimată că un raport de pozitivitate. Cu alte cuvinte, dacă un manager ar aplica un raport de aproximativ 3:1 feedback pozitiv versus negativ, un angajat ar înflori și ar întră într-o mentalitate pentru performanță ridicată.
Cu toate acestea, dacă acest raport atinge ceva peste aproximativ 11:1, atunci acest lucru ar perturbă înflorirea. Această linie de despărțire este de unde provine termenul „Linia Losada”.

Rapoartele Losada revizuite

Raporturile legate de modelul stărilor minții (SOM) dintre afectul pozitiv/negativ și funcționarea psihologică au fost ulterior integrate în modelul matematic al conștientizării de sine al lui Lefebvre. Folosind un model matematic diferit, Fredrickson și Losada au propus un „punct de vârf” care distinge „lâncezirea” de „grupuri înfloritoare”, dar o critică a muncii lor a dus la o retragere.

Acest lucru a pus la îndoială rapoartele de pozitivitate și a lăsat conceptul fără fundamente matematice. Schwartz și Grice evidențiază punctele critice utilizate de modelul SOMnesupus acelorași critici. Un experiment folosind modelul lui Fredrickson și Losada a fost reanalizat comparând metoda lor cu modelul SOM, dezvăluind o concordanță mai mare a rapoartelor cu normele existente folosind metoda SOM. Deoarece afectul pozitiv și negativ sunt indicatori importanți ai sănătății mintale, restabilirea unui model matematic valid întărește statutul științific al acestui fenomen și oferă o teorie robustă pentru cercetarea psihologiei pozitive.


https://www.verywellmind.com/what-is-the-losada-ratio-4691023

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/17439760.2020.1832245










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.